Studiile lui Johnston au constatat o scădere a concentrației de zahăr din sânge la post în rândul persoanelor care au consumat o lingură de oțet. Cercetătorii suedezi au raportat, de asemenea, o mai mare senzație de sațietate la consumatorii de oțet, deși alți cercetători atribuie acest efect grețurilor provocate de consumul lichidului.
Reducerea creșterii glicemiei după masă poate contribui la pierderea în greutate, spune David S. Ludwig, autorul cărții „Always Hungry?” și profesor de nutriție la Harvard T.H. Chan School of Public Health.”Principala problemă a dietei moderne este că carbohidrații procesați sunt digerați și absorbiți prea repede, ceea ce duce la o creștere bruscă a nivelurilor glicemice și de insulină, care câteva ore mai târziu scad brusc” și produc un alt atac de foame, spune Ludwig.
El susține consumul de carbohidrați care sunt digerați mai lent, cum ar fi fasolea, fructele, legumele și cerealele integrale. Cu toate acestea, el avertizează că oțetul ar putea fi folosit în „doze pe care oamenii le-au consumat timp de secole, nu în doze farmacologice.”
Oțetul pur poate fi dificil de înghițit și poate determina consumatorul să se înece, ceea ce ar putea transporta oțetul în plămâni, putând duce la pneumonie. Rapoartele de caz publicate leagă consumul de oțet de spasme ale corzilor vocale, leșin și leziuni esofagiene. Medicii olandezi au raportat cazul unei fetițe de 15 ani a cărei dinți s-au cariat după ce a băut un pahar de oțet de mere în fiecare zi pentru a slăbi.
Când pacienții îi spun lui Johnston că vor să consume oțet pentru a slăbi, „le spun întotdeauna să dilueze o lingură în 235 ml de apă și să o bea cu primele înghițituri. Vrei ca acidul să transporte amidonul în intestine. Toate tipurile de oțet sunt bune, atâta timp cât au cel puțin 5% acid acetic, deși Johnson remarcă faptul că unele oțeturi gourmet conțin zahăr adăugat, ceea ce crește numărul de calorii.