Acidul ribonucleic, sau ARN, este una dintre cele trei macromolecule biologice majore care sunt esențiale pentru toate formele de viață cunoscute (alături de ADN și proteine). Un principiu central al biologiei moleculare afirmă că fluxul informației genetice într-o celulă este de la ADN prin ARN la proteine: „ADN face ARN face proteine”. Proteinele sunt caii de bătaie ai celulei; ele joacă roluri principale în celulă ca enzime, ca componente structurale și în semnalizarea celulară, pentru a numi doar câteva dintre acestea. ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) este considerat „schița” celulei; acesta poartă toate informațiile genetice necesare pentru ca celula să crească, să preia nutrienți și să se propage. ARN – în acest rol – este „fotocopia ADN” a celulei. Atunci când celula trebuie să producă o anumită proteină, aceasta activează gena proteinei – porțiunea de ADN care codifică proteina respectivă – și produce mai multe copii ale acelei bucăți de ADN sub formă de ARN mesager, sau ARNm. Copiile multiple de ARNm sunt apoi folosite pentru a traduce codul genetic în proteine prin acțiunea mașinăriei de fabricare a proteinelor din celulă, ribozomii. Astfel, ARN-ul extinde cantitatea de o anumită proteină care poate fi produsă la un moment dat dintr-o anumită genă și oferă un punct de control important pentru a regla când și cât de multă proteină este produsă.
Pentru mulți ani s-a crezut că ARN-ul are doar trei roluri majore în celulă – ca o fotocopie a ADN-ului (ARNm), ca un cuplor între codul genetic și blocurile de construcție a proteinelor (ARNt) și ca o componentă structurală a ribozomilor (ARNr). Cu toate acestea, în ultimii ani, am început să ne dăm seama că rolurile adoptate de ARN sunt mult mai largi și mult mai interesante. Știm acum că ARN-ul poate acționa și ca enzime (numite ribozime) pentru a accelera reacțiile chimice. La o serie de virusuri importante din punct de vedere clinic, ARN-ul, mai degrabă decât ADN-ul, poartă informația genetică virală. ARN-ul joacă, de asemenea, un rol important în reglarea proceselor celulare – de la diviziunea, diferențierea și creșterea celulară până la îmbătrânirea și moartea celulelor. Defectele în anumite ARN-uri sau în reglarea ARN-urilor au fost implicate într-o serie de boli umane importante, inclusiv boli de inimă, unele tipuri de cancer, accidente vasculare cerebrale și multe altele.
.