Cortexul suprarenalei cuprinde trei zone sau straturi principale, care sunt reglementate de hormoni distincți, după cum se menționează mai jos. Această zonare anatomică poate fi apreciată la nivel microscopic, unde fiecare zonă poate fi recunoscută și distinsă una de alta pe baza caracteristicilor structurale și anatomice.
Zona glomeruloasă Stratul cel mai exterior, zona glomeruloasă, este locul principal de producere a aldosteronului, un mineralocorticoid. Sinteza și secreția de aldosteron sunt reglementate în principal de sistemul renină-angiotensină-aldosteron. Celulele din zona glomeruloasă exprimă o enzimă specifică aldosteron-sintetază (cunoscută și sub numele de CYP11B2). Aldosteronul este în mare măsură responsabil pentru reglarea pe termen lung a tensiunii arteriale. Efectele aldosteronului se manifestă la nivelul tubului convolutat distal și al canalului colector al rinichiului, unde determină o reabsorbție crescută a sodiului și o excreție crescută atât a potasiului (prin celulele principale), cât și a ionilor de hidrogen (prin celulele intercalate ale canalului colector). Retenția sodiului este, de asemenea, un răspuns al colonului distal și al glandelor sudoripare la stimularea receptorilor de aldosteron. Deși producția susținută de aldosteron necesită o intrare persistentă a calciului prin intermediul canalelor Ca2+ activate la tensiune joasă, celulele zonei glomeruloase izolate sunt considerate neexcitabile, cu tensiuni de membrană înregistrate care sunt prea hiperpolarizate pentru a permite intrarea canalelor Ca2+. Secreția de aldosteron este, de asemenea, stimulată de hormonul adrenocorticotropic (ACTH). Expresia proteinelor specifice neuronilor în celulele zonei glomeruloase din țesuturile adrenocorticale umane a fost prezisă și raportată de mai mulți autori și s-a sugerat că expresia unor proteine precum molecula de adeziune celulară neuronală (NCAM) în celulele zonei glomeruloase reflectă caracteristica regenerativă a acestor celule, care și-ar pierde imunoreactivitatea NCAM după ce se mută în zona fasciculată. Cu toate acestea, împreună cu alte date privind proprietățile neuroendocrine ale celulelor din zona glomeruloasă, expresia NCAM poate reflecta o diferențiere neuroendocrină a acestor celule. Zona fasciculata Situate între glomerulosa și reticularis, celulele din zona fasciculata sintetizează și secretă glucocorticoizi, cum ar fi 11-deoxicorticosteronul, corticosteronul și cortizolul la om. Principalul hormon care stimulează secreția de cortizol la om este ACTH, care este eliberat de hipofiza anterioară. S-a demonstrat că capacitatea steroidogenică a zonei fasciculate crește în timpul bolii la sugari. Zona reticularis Stratul cortical cel mai intern, zona reticularis produce androgeni, în principal dehidroepiandrosteron (DHEA), sulfat de DHEA (DHEA-S) și androstendion (precursorul testosteronului) la om. Secreția de DHEAS este, de asemenea, stimulată de ACTH.