Cu câțiva ani în urmă l-am adoptat pe Thomas, o pisică de salvare minunată de care toată lumea s-a îndrăgostit instantaneu. Am urmat pașii pentru adopție (colectare, sterilizare, adopție) și l-am adus pe Thomas acasă pentru a locui cu noi și cu pisicile noastre actuale – de asemenea, pisici de salvare – Cookie și Sushi.
Gingivita se dezvăluie
Într-o zi, Thomas (care a fost întotdeauna o pisică foarte jucăușă) a prezentat o schimbare vizibilă în comportament. Era posomorât, se izola și dormea mult mai mult decât de obicei. Fiind întotdeauna o pisică blândă, îl așezam adesea pe Thomas în poala noastră. Am observat brusc un fir de salivă care îi curgea din colțul gurii, precum și o respirație anormal de proastă.
L-am dus de urgență pe Thomas la veterinar. După câteva minute de examinare, acesta l-a diagnosticat cu un caz sever de stomatită gingivită felină. Gura lui Thomas era într-o stare proastă, cu ulcerații mari care îi provocau dureri atroce și îl împiedicau să mănânce.
De ce i s-a întâmplat asta pisicii mele?
După ce l-am adoptat pe Thomas, am observat că avea multă placă bacteriană. Placa bacteriană poate fi o cauză majoră a gingivitei. Dacă am fi știut că placa bacteriană era atât de severă cum era, poate că am fi putut evita urgența. Thomas a trebuit să fie anesteziat, să i se administreze fluide intravenoase și să i se extragă TOȚI dinții molari și premolari. A fost sfâșietor.
Semne că pisica dvs. are o boală a gingiilor
Pisicile sunt predispuse la boli ale cavității bucale, iar inflamația gingiilor este una dintre cele mai frecvente probleme. Iată care sunt lucrurile la care trebuie să fiți atenți atunci când vă îngrijiți de sănătatea orală a pisicii dumneavoastră:
- modificări de comportament cu o tendință de izolare
- refuzarea hranei
- dificultate de mestecat
- respirație urât mirositoare
- semnificativă scădere în greutate
Cauze
- Igiena dentară proastă (cu depuneri de placă bacteriană)
- Infecție virală cu herpesvirus (provoacă rinotraheita)
- Infecție virală cu calicivirus (boală respiratorie și alte simptome)
- Infecție virală cu FIV (Pisicile care sunt infectate cu virusul imunodeficienței feline (FIV) pot să nu prezinte simptome decât după ani de zile de la apariția infecției inițiale)
- Dispoziție genetică (există dovezi că unele rase – Maine Coon, Persană și Siameză – și pisicile individuale sunt predispuse să dezvolte boli ale gurii la un moment dat în viața lor)
Tratament
Abordarea medicală a gingivitei feline variază. Cazurile severe nu par să aibă prea multe alternative la extracția dentară. În cazuri precum cel al lui Thomas, în care boala parodontală și mobilitatea dentară s-au instalat, îndepărtarea molarilor și premolarilor este prima abordare standard. Unele pisici au TOȚI dinții scoși, inclusiv incisivii și caninii, lăsându-le fără dinți.
Alte forme de tratament includ antibiotice pentru a reduce infecția bacteriană, antiseptice locale în gură și medicamente antiinflamatoare. După extracțiile și tratamentul lui Thomas, acesta părea foarte bine vindecat. Acest lucru nu avea să dureze, însă.
Consecințe pentru întregul corp
La șase luni după extracțiile și tratamentul inițial al lui Thomas, am aflat cât de grav afectase infecția și inflamația restul corpului său. În ciuda tratamentului, Thomas suferă acum de insuficiență renală cronică, cu foarte puține funcții renale rămase. Dificultățile de respirație și tusea indică boli cardiace și respiratorii, pentru care suntem în prezent în curs de testare. Gingivita poate duce la compromiterea gravă a sistemului imunitar.
O problemă serioasă
Thomas ar putea fi într-o situație mai dificilă decât am crezut inițial. Nu am fi ghicit niciodată că problemele dentare, în special gingivita și boala parodontală, ar putea avea consecințe atât de grave. Întregul calvar ne-a învățat importanța igienei dentare la feline. Oferiți-i pisicii dvs. o viață lungă și sănătoasă, lipsită de boli dentare – veți fi bucuroși că ați făcut-o.
Autor: Carla Teixeira, jurnalist
.