David s-a născut în Betleem, fiul cel mai tânăr al lui Isai, din seminția lui Iuda. Profetul Samuel, după ce a revocat desemnarea lui Saul ca rege, l-a uns în secret pe David ca succesor al lui Saul. David a dobândit o mare popularitate prin uciderea în luptă a uriașului filistean Goliat (1 Samuel 17:49), deși o altă sursă biblică atribuie această faptă unui anume Elhanan (2 Samuel 21:19). Un harpist iscusit, David a fost adus la curtea regală pentru a-l distrage pe Saul cu muzică și pentru a atenua depresia la care Saul a sucombat sub presiunea responsabilităților sale. La curte, David a câștigat prietenia nemuritoare a prințului moștenitor, Ionatan, cu a cărui soră Mihal s-a căsătorit.
După ce gelozia lui Saul l-a forțat pe David să fugă pentru a-și salva viața, el a avut două ocazii de a-l ucide pe rege, dar l-a cruțat cu mărinimie. Saul și-a găsit în cele din urmă sfârșitul la Gilboa, împreună cu trei dintre fiii săi, inclusiv Ionatan. După o perioadă de doliu, David s-a îndreptat spre Hebron, unde a fost ales rege de către bătrânii lui Iuda. Cu toate acestea, generalul lui Saul, Abner, l-a proclamat suveran pe Ishbaal (Ishbosheth), un fiu supraviețuitor al regelui mort. În războiul civil care a urmat, Ishbaal și Abner au fost uciși. Moartea lor a înlăturat ultimele obstacole din calea lui David spre tron, iar în jurul anului 1010 î.Hr. el a fost încoronat rege al tuturor israeliților.
După numeroase bătălii, David l-a eliberat pe Israel de sub jugul filistenilor și a inaugurat o epocă de aur pentru poporul său. El a capturat Ierusalimul și a făcut din el capitala sa datorită poziției sale militare strategice și a situării sale în afara granițelor oricărui trib. El a așezat Chivotul Legământului într-un cort în apropierea reședinței sale, făcând astfel din Ierusalim centrul religios, dar și național, al întregului Israel și pregătind calea pentru ca fiul și succesorul său, Solomon, să ridice acolo Templul Sfânt.
David și-a extins regatul până în Fenicia în vest, deșertul Arabiei în est, râul Orontes în nord și Etzion Geber (Elath) în sud. Dar problemele politice interne l-au copleșit pe David. Fiul său Absalom a condus o rebeliune care a fost în cele din urmă suprimată când Ioab, generalul lui David, l-a ucis, deși regele ordonase să fie cruțat. David a trebuit, de asemenea, să înăbușe o revoltă a tribului lui Saul, benjaminiții.
Biblia îl idealizează pe David ca războinic, om de stat, prieten loial și poet talentat, dar nu uită să-i menționeze defectele și derapajele morale. La un moment dat, David a plănuit cu nesimțire moartea în luptă a unuia dintre ofițerii săi, Urie hititul, pentru a se putea căsători cu frumoasa soție a lui Urie, Batșeba. Pentru aceasta a fost denunțat de profetul Natan și, recunoscând că a comis o mare greșeală morală, regele a postit și s-a rugat în semn de pocăință.
Tradiția evreiască îi atribuie lui David paternitatea Cărții Psalmilor și se referă la el ca la „dulcele cântăreț al lui Israel”. Mesia, de asemenea, urma să iasă din „tulpina lui Isai” (Isaia 9:5, 11:10) și, într-adevăr, Noul Testament vorbește despre Isus ca despre un descendent al Casei lui David (Matei 1:16). Mormântul lui David, presupus în mod tradițional a fi pe Muntele Sion, a devenit un loc venerat de pelerinaj.