RepetițieEdit
Repetiția este dispozitivul comic esențial și este adesea folosită în combinație cu alte dispozitive pentru a le întări. „Callback-ul” în scrierea de comedie – în care o afirmație sau o temă este reamintită ca poantă sau încheiere a unei scene – este un exemplu clasic al tensiunii și eliberării care sunt posibile folosind repetiția. Este, de asemenea, baza glumelor cu „englezul, irlandezul și scoțianul”, în care repetiția este folosită pentru a stabili un modus operandi și a construi tensiunea înainte ca irlandezul (de obicei presupus a fi cel prost) să ofere juxtapunerea rezolvatoare.
Hiperbola, sau exagerareaEdit
Hiperbola, o exagerare, este o figură de stil în care afirmațiile sunt exagerate sau extravagante. Poate fi folosită pentru a reflecta sau a afecta sentimente puternice sau o impresie puternică.
UnderstatementEdit
Un understatement este o figură de stil în care afirmațiile sunt în mod intenționat subestimate. Ea poate fi folosită pentru a indica nonșalanța (sau uitarea) vorbitorului cu privire la o situație adesea importantă sau altfel remarcabilă. Deseori rezultă în ironie atunci când, de exemplu, răspunsul vorbitorului la un eveniment nu se potrivește cu modul în care spectatorul se așteaptă ca vorbitorul să reacționeze.
Double entendreEdit
Un dublu înțeles este o frază vorbită care poate fi înțeleasă în oricare dintre cele două moduri. Primul sens, cel literal, este unul inocent, în timp ce al doilea sens, cel figurat, este adesea ironic sau riscant și necesită ca audiența să aibă anumite cunoștințe suplimentare pentru a înțelege gluma.
PunEdit
Un joc de cuvinte constă într-o confuzie deliberată de cuvinte sau fraze similare pentru un efect umoristic, fie că este umoristic sau serios. Un joc de cuvinte se poate baza pe echivalența presupusă a mai multor cuvinte similare (omonimie), a diferitelor nuanțe de sens ale unui cuvânt (polisemie) sau a unui sens literal cu o metaforă.
JuxtapunereEdit
Juxtapunerea este o tehnică literară care determină publicul să compare două elemente doar pentru că sunt plasate unul lângă altul. Atunci când comparația este neașteptată, aceasta creează ironie. În unele cazuri, aceasta poate fi creată prin ambiguitate gramaticală. De exemplu, succesul și eșecul.
Identitate greșităEdit
Înșelăciunea de identitate (adesea a unui geamăn pentru altul) este un dispozitiv comic vechi de secole folosit de Shakespeare în mai multe dintre operele sale. Greșeala poate fi fie un act intenționat de înșelăciune, fie un accident. Printre exemplele moderne se numără The Parent Trap, The Truth About Cats and Dogs, Sister, Sister, și filmele lui Mary-Kate și Ashley Olsen
TabuEdit
Există un element eliberator în a spune ceva ce nimeni altcineva nu ar spune într-un mediu civilizat. A fi dezgustător sau greșit din punct de vedere politic în fața unei audiențe poate surprinde și șoca un public (de exemplu, glumele despre pedofili).
Sincronizare comicăEdit
Comic timing este utilizarea ritmului și a livrării pentru a spori eficiența comediei. Adesea, scriitorii și interpreții de comedie inserează o pauză sau un ritm dramatic pentru a permite publicului să discearnă subtextul situației comice sau al glumei. În plus, comicii pot crea un râs din juxtapunerea rapidă între sincronizarea rapidă și cea lentă, cum ar fi în cazul livrării lui George Carlin în rutina sa „Seven Words You Can’t Say On Television”.
SlapstickEdit
Slapstick este un tip de comedie care implică violență fizică exagerată. Slapstick a fost folosit intens de Buster Keaton, Charlie Chaplin, Laurel și Hardy, Keystone Kops, The Three Stooges. Slapstick-ul este, de asemenea, comun în desenele animate, cum ar fi Tom și Jerry și Looney Tunes.
StereotipEdit
Stereotipurile în umor sunt atunci când o versiune exagerată și prea simplificată a unei persoane sau a unui grup de oameni este folosită pentru a ironiza originalul.
.