Personificarea este o figură de stil imperativă și, prin aplicarea acestui instrument literar, ideile, animalele și obiectele capătă calități umane. Pe scurt, atât obiectele, cât și ideile și alte lucruri sunt personificate și, prin urmare, cititorii obțin cu ușurință o legătură cu lucrurile care sunt descrise. Utilizarea personificării în literatură are un mare impact, deoarece pune în evidență o entitate non-umană mai vie și mai vie, împreună cu un atribut uman. Obiectivul principal al utilizării acestui dispozitiv este de a capta atenția cititorilor, precum și sprijinul lor emoțional și de a face ca întreaga scriere să fie proeminentă și remarcabilă. Pe scurt, stimulează emoția și sensibilitatea cititorului.
Câteva exemple comune de Personificare:
Timpul și valul nu așteaptă pe nimeni.
Vântul rece mi-a șoptit la ureche.
Focul a înghițit întreaga clădire.
Câinele dansa cu mult entuziasm.
Aici, obiectele, inclusiv timpul, mareea și vântul sunt exprimate într-o manieră care se poate raporta cu ușurință la emoția cititorilor.
Chiar dacă personificarea este semnificată ca un dispozitiv decorativ, dar adaugă un sens mai profund în scriere. Ea include o vivacitate, precum și o strălucire care îi poate atrage pe cititori și, de asemenea, le permite să își amintească textul pentru mult timp. Scriitorii și poeții preferă să adauge acest dispozitiv literar în opera lor pentru a descrie un lucru inanimat ca pe o entitate vie și pentru a face mai clară acțiunea și natura acestuia. Cititorii pot înțelege cu ușurință trăsătura umană și, prin urmare, entitățile fără viață sunt descrise ca o ființă umană și această tehnică este denumită personificare.
Cu toate acestea, utilizarea personificării în literatura engleză este vizibil disponibilă.
„Paul Revere’s Ride” este un poem frumos scris de Henry Wadsworth Longfellow și aici, utilizarea personificării este demnă de remarcat.
„And the meeting-house windows, blank and bare,
Gee at him with a spectral glare
As if they already stood aghast
At bloody work they would look upon.”
Aici, ferestrele sunt personificate și fac ca întreaga scriere să fie mai reală.
O altă poezie numită ‘There’s a certain slant of light’ scrisă de Emily Dickinson cuprinde exemple semnificative de personificare.
„When it comes, the landscape listens,
Shadows hold their breath,”
Aici, peisajul și umbrele capătă calități umane și fac aceste versuri vizibile.
‘Romeo și Julieta’ scrisă de Shakespeare conține exemple de personificare.
„When well-appareled April on the heel
Of limping winter treads.”
Aici, luna aprilie și anotimpul de iarnă obțin calități umane.
Pe de altă parte, ‘How Pearl Button Was Kidnapped’ este o povestire scrisă de Katherine Mansfield și aici, vântul este personificat și obține calitatea umană a micilor copii.