Ed Kemper și-a luat prima viață la vârsta de 10 ani. După cum descrie Biography, copilul a îngropat de vie o pisică a familiei. La 13 ani a măcelărit cu un cuțit o a doua pisică a familiei. Copilul avea în mod clar nevoie de ajutor, dar părinții săi erau lamentabil de nepregătiți să i-l ofere. Adolescentul s-a mutat pentru scurt timp la tatăl său, dar în cele din urmă a fost respins, potrivit Psychology Today. Apoi a locuit cu bunicii săi. Kemper își detesta bunica, pe care mai târziu a acuzat-o de abuz. Așa că, la vârsta de 15 ani, a împușcat-o mortal „pentru a vedea cum se simte”. După aceea și-a ucis bunicul pentru a-l scuti de oroarea de a descoperi moartea soției sale.
Diagnosticat cu schizofrenie paranoică, Kemper și-a petrecut restul copilăriei într-un centru de detenție pentru infractori bolnavi mintal. A fost eliberat la 21 de ani și, împotriva recomandării unui expert, a reînceput să locuiască cu mama sa abuzivă. În cei trei ani care au urmat, el avea să curme cu brutalitate viețile a șase studente universitare, a mamei sale și a celui mai bun prieten al acesteia. La fel cum făcuse cu păpușile surorilor sale, Kemper și-a decapitat victimele.
Femeia care i-a dat viață și – în mintea lui Kemper – i-a distrus această viață va fi ultima lui victimă. Kemper și-a amintit: „Am spus: ‘Nu se va mai întâmpla cu alte fete. Trebuie să rămână între mine și mama mea”. A omorât-o în bătaie cu un ciocan cu gheare și, după cum a spus el, i-a „umilit” trupul fără viață. După ce și-a făcut de cap cu rămășițele ei, a alertat forțele de ordine despre ceea ce făcuse.
Așa că da, Ed Kemper este încă în viață, dar ce viață bolnavă și perversă a avut.
.