Insomnia la vârstnici

Share

Când o persoană în vârstă are dificultăți de somn, cauzele și tratamentele pot fi diferite față de cele pentru un adult mai tânăr, potrivit lui Jessica Vensel Rundo, MD, MS, medic al personalului de la Cleveland Clinic Sleep Disorders Center. În cazul insomniei geriatrice, condițiile medicale joacă un rol mai mare ca factori declanșatori, iar medicamentele hipnotice joacă un rol mai puțin important în tratament.

Recunoașterea insomniei

Circa 40 până la 50 la sută dintre adulții în vârstă de 60 de ani și peste se confruntă cu insomnia, comparativ cu 10 până la 20 la sută dintre adulții mai tineri, potrivit Dr. Rundo.

„Chiar și așa, insomnia este ușor de omis dacă nu întrebați pacienții mai în vârstă despre ea. Aceștia ar putea crede că somnul slab și oboseala din timpul zilei sunt normale odată cu îmbătrânirea”, spune ea.

Somnul la vârste mai înaintate este caracterizat de mai puțin somn cu unde lente (stadiul cel mai profund). Latența somnului – timpul necesar pentru a adormi – tinde să crească, iar noaptea apar mai multe treziri. În ciuda acestor schimbări, oamenii nu au nevoie substanțial de mai mult sau mai puțin somn pe măsură ce îmbătrânesc, spune Dr. Rundo.

Ea sugerează trei întrebări de depistare a insomniei, care este definită ca fiind dificultatea de a adormi sau de a rămâne adormit atât de mult timp cât se dorește:

1. Aveți dificultăți în a adormi sau a rămâne adormit noaptea?
2. Cât de mult somn credeți că dormiți noaptea?
3. Aveți oboseală sau somnolență în timpul zilei?

Ați putea adresa unui membru al familiei întrebări similare cu privire la o persoană cu demență Alzheimer care ar putea avea insomnie. Acest sindrom de confuzie și agitație crescută seara poate interfera cu somnul pe timpul nopții.

„Gândiți-vă la insomnie dacă cineva raportează că îi ia mai mult de 30 de minute pentru a adormi sau că se trezește prea devreme și nu se poate întoarce la somn”, spune Dr. Rundo.

Indexul de severitate a insomniei cu șapte întrebări poate ajuta la cuantificarea severității simptomelor, cum ar fi oboseala din timpul zilei și dificultățile cu treburile, munca, concentrarea, memoria sau starea de spirit. Această scală validată de auto-raportare poate ajuta, de asemenea, la monitorizarea tratamentului în timp.

„Dacă insomnia afectează funcționarea unei persoane în timpul zilei, ar trebui tratată”, spune Dr. Rundo.

Primul pas: Identificați factorii medicali

Începeți prin a identifica și gestiona afecțiunile medicale care pot interfera cu somnul, recomandă Dr. Rundo. Factorii de bază comuni includ durerea cronică, astmul, refluxul gastroesofagian, apneea obstructivă de somn (OSA), sindromul picioarelor neliniștite, anxietatea, depresia și medicamentele care afectează somnul.

Problemele intestinale și urinarea frecventă pot, de asemenea, să întrerupă somnul.

„Se poate dezvolta un tipar de a se trezi frecvent și de a avea dificultăți în a adormi din nou. Chiar dacă problema se rezolvă, modelul de somn perturbat poate rămâne”, spune Dr. Rundo.

În mod similar, trezirile frecvente ale persoanelor cu boala Alzheimer sau alte demențe pot perpetua insomnia.

Stresul psihologic se manifestă sub forma mai multor modele de insomnie.

„Persoanele anxioase tind să raporteze gânduri de rumegare și îngrijorare excesivă care cauzează dificultăți în a adormi, în timp ce persoanele depresive raportează că dorm patru sau cinci ore și apoi le este greu să se culce din nou”, potrivit Dr. Rundo.

Pierderea tonusului muscular odată cu îmbătrânirea contribuie la colapsul căilor respiratorii buco-faringiene și la SAO. „Probabil că între 40 și 50 la sută dintre persoanele de peste 60 de ani au unele tulburări de respirație în timpul somnului”, spune Dr. Rundo. Din experiența ei, SAO care se dezvoltă după menopauză este o cauză frecventă a insomniei la femei.

„Persoanele cu SAO se pot plânge de dificultatea de a adormi, dar mai frecvent auzim despre dificultatea de a rămâne adormit. Aceștia se trezesc de mai multe ori pe timp de noapte, li s-a putut spune că sforăie sau că nu mai respiră și se simt excesiv de somnoroși în timpul zilei”, spune Dr. Rundo. Ea recomandă trimiterea la un specialist în somn pentru teste suplimentare.

Pasul doi: Modificați comportamentele

După gestionarea cauzelor medicale, Dr. Rundo abordează comportamentele și convingerile care pot întări insomnia la pacienții de toate vârstele. „Persoanele cu insomnie stau adesea treze în pat ore întregi. Acest lucru îi condiționează să creadă că este în regulă să fie treji în pat. De asemenea, îi condiționează să se aștepte la un somn slab”, spune ea.

Dr. Rundo îi sfătuiește pe pacienți să părăsească dormitorul dacă nu adorm după 20 de minute și să citească o carte sau să asculte muzică relaxantă. Când sunt somnoroși, se pot întoarce în pat.

„Într-una din aceste dăți vor adormi, iar acesta este noul răspuns condiționat. În cele din urmă, corpul se va duce în dormitor și își va aminti să adoarmă”, explică ea.

Ea recomandă, de asemenea, să încerce aceste comportamente de igienă a somnului:

• Controlul stimulilor: Fără televizor sau calculator în dormitor, fără exces de zgomot sau lumină la ora de culcare
• Călătorindu-se în pat doar atunci când sunt somnoroși
• Să se trezească la aceeași oră în fiecare zi
• Eliminând cofeina după 2-3 p.m.
• Evitarea exercițiilor fizice în decurs de 3-4 ore înainte de culcare

Pacienții cu insomnie încearcă adesea aceste comportamente pentru scurt timp, fără succes. „Este nevoie de săptămâni sau luni pentru a condiționa corpul să se comporte diferit”, explică Dr. Rundo. Trimiterea la un psiholog pentru terapie cognitiv-comportamentală (CBT) poate ajuta oamenii să persevereze în eforturile lor de a schimba comportamentele de somn și gândurile negative despre somn.

Opțiuni de medicație

Medicamentul este o opțiune pentru pacienții care refuză CBT sau care au insomnie severă. Dr. Rundo recomandă prudență cu histaminele sedative, cum ar fi difenhidramina, care poate provoca probleme de memorie și cognitive la vârstnici. Ca medicament de primă linie, ea sugerează un agent sedant pentru a trata o problemă coexistentă, cum ar fi depresia ușoară, anxietatea sau durerea cronică. Opțiunile includ doxepina, care este indicată pentru depresie și insomnie; alte antidepresive sedative, cum ar fi trazodona sau amitriptilina; sau anticonvulsivantele gabapentină sau pregabalină pentru durerea neuropată și insomnie.

„În cele din urmă, nu aș fi împotriva folosirii unei doze mici de hipnotic, dar aș monitoriza îndeaproape efectele secundare”, spune ea.

Riscurile potențiale includ sedarea în timpul zilei, căderile și afectarea cognitivă. Pentru persoanele în vârstă, ea recomandă o jumătate din doza inițială obișnuită (de exemplu, tartrat de zolpidem, 2,5 miligrame). Evitați să combinați hipnoticele cu alți agenți sedativi, cum ar fi antidepresivele, antihistaminicele, medicamentele împotriva grețurilor, opioidele și benzodiazepinele, sfătuiește Dr. Rundo.

„Când începeți medicația sau TCC pentru insomnie, faceți un control în decurs de o lună sau două. Dacă nu este posibilă o vizită la cabinet, faceți cel puțin o urmărire telefonică”, spune ea.

Share

îngrijire geriatrică geriatrie insomnie jessica vensel rundo tulburări de somn

.