DE LA ARHIVELE NOASTRE
Medical Author: Melissa Conrad Stöppler, MD
Medical Editor: William C. Shiel, Jr., MD, FACP, FACR
În aprilie 2007, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA au recomandat schimbări în tratamentul stabilit pentru infecțiile cu gonoree.
Gonoreea, boala cu transmitere sexuală (BTS) care rezultă din infecția cu bacteria cunoscută sub numele de Neisseria gonorrheae (denumită și N. gonorrheae sau gonococcus), afectează peste 339.000 de persoane în fiecare an în SUA. Anterior, o clasă de antibiotice cunoscută sub numele de fluorochinolone era utilizată pe scară largă în tratamentul infecției gonoreice. Din cauza rezistenței din ce în ce mai mari a multor mostre testate de N. gonorrheae la medicamentele fluorochinolone, CDC recomandă în prezent utilizarea unei singure clase de antibiotice, cefalosporinele, pentru tratarea infecțiilor gonoreice.
Cefalosporinele includ cefotaximă (Claforan), cefalexină (Keflex, Keftabs), cefaclor (Ceclor), cefoxitină (Mefoxin), ceftazidimă (Ceptaz), cefiximă (Suprax) și multe alte antibiotice. Din cauza rezistenței tot mai mari la fluorochinolone, utilizarea cefalosporinelor în tratamentul gonoreei a fost deja recomandată de CDC în anii precedenți pentru anumite grupuri de persoane (cele care și-au dobândit infecția în Asia, în Insulele Pacificului sau în California, precum și la bărbații care fac sex cu bărbați (MSM)).
CDC a modificat recomandările de tratament pentru toți indivizii infectați cu gonoree în aprilie 2007, pe baza rezultatelor unui studiu cunoscut sub numele de Gonococcal Isolate Surveillance Project (GISP), care a testat eșantioane izolate individual de N. gonorrheae în ceea ce privește sensibilitatea la tratamentul cu diferite antibiotice.
Rezistența la antibiotice se dezvoltă la bacterii în timp, deoarece bacteriile sunt capabile să mute, sau să se schimbe, în forme care pot supraviețui în ciuda administrării de medicamente menite să le ucidă sau să le slăbească. Dezvoltarea rezistenței la antibiotice poate face dificilă tratarea eficientă a unor afecțiuni cu antibiotice. Pe lângă gonoree, tuberculoza, malaria și infecțiile urechii la copii sunt exemple de afecțiuni care devin din ce în ce mai greu de tratat din cauza rezistenței la antibiotice. Se crede că dezvoltarea rezistenței la antibiotice are loc în mare parte din cauza utilizării excesive a antibioticelor și a utilizării din ce în ce mai mari a antibioticelor atât la oameni, cât și la animale.