În timpul președinției lui Donald Trump, Statele Unite au început să se retragă din lume. Această retragere a fost însoțită de haos distructiv, agitație și diviziune în cadrul societății americane. Vor reuși Statele Unite să oprească acest declin sau vor permite ca el să continue? Sau ar putea SUA să profite de oportunitatea de a inversa complet cursul și de a se reconstrui? Acestea sunt întrebările pe care trebuie să și le pună administrația Biden.
SUA s-a confruntat cu problema declinului de mai multe ori în perioada postbelică. Chiar și în perioada imediat postbelică (care, în retrospectivă, a marcat apogeul puterii americane), sugestii șoptite de declin iminent au însoțit diferite eșecuri, inclusiv succesul testelor nucleare sovietice, impasul din timpul Războiului din Coreea și șocul Sputnik din 1957, când Uniunea Sovietică a lansat primul satelit pe orbită.
SUA au rămas împotmolite în Războiul din Vietnam pe tot parcursul anilor 1960, iar căderea Saigonului în 1975 a provocat un sentiment larg răspândit de oboseală și declin în rândul publicului american și a contribuit la instaurarea administrației Jimmy Carter. În timpul celei de-a doua crize a petrolului din 1979, președintele Carter i-a îndemnat pe americani să depășească o așa-numită „criză de încredere”, dar a pierdut în fața lui Ronald Reagan în alegerile prezidențiale din 1980.
Deși „revoluția Reagan” care a urmat a părut să revigoreze norocul Americii, în aceeași perioadă Japonia a depășit SUA atât din punct de vedere economic, cât și tehnologic – reînnoind discuțiile despre un declin american. Cartea lui Paul Kennedy „Ascensiunea și decăderea marilor puteri”, publicată în 1987, a avertizat asupra pericolelor unei „întinderi imperiale excesive”. În opinia lui Kennedy, „suma totală a intereselor și obligațiilor globale ale Statelor Unite este în prezent mult mai mare decât puterea țării de a le apăra simultan.”
Cu toate acestea, guvernele Reagan și George H.W. Bush au fost martorii unei succesiuni rapide de evenimente istorice: protestele din Piața Tiananmen (iunie 1989), Războiul din Golf (august 1990 – februarie 1991) și prăbușirea Uniunii Sovietice (decembrie 1991).
Epoca de glorie a structurii mondiale unipolare a Statelor Unite nu a durat mult timp. Prestigiul și puterea Statelor Unite au fost grav afectate de o altă serie de evenimente: conflictul din Afganistan – cel mai lung război din istoria SUA; războiul din Irak și post-ocuparea care a creat un stat eșuat, care, de asemenea, nu a făcut decât să sporească puterea Iranului; și șocul Lehman care a scos la iveală eșecurile capitalismului american și corupția din industria financiară. Așadar, încă o dată, oamenii sunt ocupați să aclame apariția declinului american.
Niciunde ideea declinului american nu a fost discutată cu mai multă aviditate decât în China. În 1991, Wang Huning, un important teoretician politic al Partidului Comunist Chinez, care a lucrat sub conducerea a trei lideri succesivi (Jiang Zemin, Hu Jintao și Xi Jinping) și care acum face parte din Comitetul Permanent al Politburo, a publicat „America împotriva Americii”. America lui Wang este imaginea inversă, în oglindă, a lucrării lui Alexis de Tocqueville „Democrația în America”. Tulburările care au izbucnit sub conducerea lui Trump dau crezare teoriei lui Wang despre o Americă în declin. China consideră că cei trei piloni ai actualei Pax Americana sunt Națiunile Unite, alianțele militare și valorile. Retragerea SUA din (instituțiile) ONU sau declararea intenției sale de a se retrage, tensiunile din cadrul alianțelor și turbulențele declanșate de valurile de populism din țările democratice sunt toate văzute ca „accelerând declinul Statelor Unite”.”
Apoi a venit criza COVID-19. Mizeria provocată de virus în Statele Unite și răspunsul eșuat al guvernului au răspândit și mai mult ideea declinului Americii în rândul publicului larg la nivel global. „Când vine vorba de chestiunea conducerii globale, acesta este Waterloo-ul Americii”, a notat o postare pe un blog chinezesc. Acest tip de comentarii reflectă convingerea că America tocmai a pierdut o bătălie la fel de decisivă ca și Napoleon în 1815, când armata sa a fost învinsă de o coaliție de forțe britanice și prusace în bătălia de la Waterloo.
În timp ce China încă respectă puterea militară americană și dominația dolarului american, răspunsul său la ambele amenință să arunce SUA într-un declin și mai mare. China a dezvoltat și a desfășurat ceea ce a fost supranumit „rachete balistice ucigașe de portavioane” și „ucigașe de Guam” pentru a contracara avantajul tehnologic al SUA în ceea ce privește armamentul avansat, cum ar fi portavioanele sale și avionul F-35. Răspunsul său la dominația dolarului și la restricțiile privind investițiile financiare este acela de a folosi o strategie monetară de „leapfrog” prin introducerea unui yuan digital.
Acum, ar fi periculos pentru China să considere că declinul Americii este inevitabil. Dacă China se convinge că SUA va continua să decadă, ar putea decide că SUA nu este capabilă de mai mult decât să se apere în fața unui atac și să încerce să câștige o confruntare prin lansarea unei prime mișcări preventive. Între timp, dacă SUA consideră că declinul său continuu este inevitabil, ar putea fi, de asemenea, tentată să lanseze o primă lovitură împotriva Chinei pentru a-și menține dominația cât timp încă deține o poziție relativ avantajoasă.
SUA trebuie să își recupereze puterea națională. Investițiile în infrastructură; asigurarea unei acoperiri universale a sănătății; asigurarea egalității de șanse în educație; susținerea sectorului manufacturier; verificarea exceselor financiare; reconstruirea clasei de mijloc și revigorarea unei forme de politică mai centristă, acestea sunt proiecte care vor necesita probabil o generație pentru a fi finalizate. Cu toate acestea, rămâne la fel de adevărat și astăzi ca atunci când a spus-o președintele John F. Kennedy: „O națiune nu poate fi mai puternică în străinătate decât este acasă.”
Demonstrarea unei astfel de hotărâri atât pe plan intern, cât și pe plan internațional este cel mai eficient mijloc de a contracara sau de a descuraja riscul unei mișcări chinezești calculate greșit împotriva SUA, bazată pe teoria declinului american.
Yoichi Funabashi este președintele Inițiativei Asia-Pacific și fost redactor-șef al Asahi Shimbun.
Într-o perioadă în care există atât dezinformare, cât și prea multă informație, jurnalismul de calitate este mai crucial ca niciodată.
Prin abonare, ne puteți ajuta să obținem povestea corectă.
ABONEAZĂ-TE ACUM
GALERIE FOTO (CLICK TO ENLARGE)
Cuvinte cheie
China, Joe Biden, Donald Trump
.