Un expert în boli infecțioase de la Johns Hopkins face apel la toate femeile americane active din punct de vedere sexual cu vârsta de 40 de ani și mai mult să se testeze pentru parazitul Trichomonas Vaginalis, după ce un nou studiu a arătat că această boală cu transmitere sexuală (BTS) este de două ori mai frecventă în acest grup de vârstă decât se credea anterior. Screeningul este deosebit de important, deoarece în multe cazuri nu există simptome.
„De obicei ne gândim că STD-urile sunt mai răspândite la tineri, dar rezultatele studiului nostru arată în mod clar că, în cazul trichomonasului, în timp ce prea mulți tineri îl au, chiar mai mulți, femeile mai în vârstă sunt infectate”, spune Charlotte Gaydos, M.S., cercetător principal al studiului, Dr.P.H.
Rezultatele unui studiu care va fi prezentat pe 12 iulie la întâlnirea anuală a Societății Internaționale pentru Cercetarea STD, în Quebec City, Canada, de către Gaydos și co-investigatorii săi, arată că, dintre cele 7.593 de femei americane cu vârste cuprinse între 18 și 89 de ani, femeile de 50 de ani și mai în vârstă au avut cea mai mare rată de infectare cu trichomonas, de 13 la sută. Urmau femeile în vârstă de 40 de ani, cu 11 la sută. Studiul, care a colectat mostre de teste de la femei din 28 de state, este considerat a fi cea mai mare și mai aprofundată analiză a acestei boli cu transmitere sexuală realizată vreodată în Statele Unite, completând sondajele naționale periodice ale adolescenților și rapoartele individuale ale orașelor.
„Infecțiile cu trichomonas sunt destul de ușor de tratat cu antibiotice”, spune Gaydos, profesor la Facultatea de Medicină a Universității Johns Hopkins.” Și aceste cifre ridicate justifică cu adevărat ca femeile mai în vârstă să fie examinate de către medicii lor de familie și ginecologi în timpul controalelor de rutină pentru a se asigura că nu sunt infectate și că nu o răspândesc din greșeală altora.”
În total, rezultatele sondajului au arătat că 8,7 la sută din toate femeile au fost testate pozitiv pentru această boală cu transmitere sexuală. Estimările anterioare, folosind teste mai vechi și mai puțin fiabile, indicaseră o rată globală de infectare de mai puțin de 4 la sută. În noul studiu, rata de infectare a fost de 8,5 la sută la femeile cu vârste cuprinse între 18 și 19 ani, scăzând ușor la 8,3 la sută pentru femeile de 20 de ani.
Gaydos spune că testarea este necesară pentru a preveni transmiterea parazitului, deoarece unele femei infectate și majoritatea bărbaților infectați nu prezintă semne ale bolii, cum ar fi secreții lichide din vagin sau penis, iritații în timpul urinării și mâncărimi genitale. Lăsată netratată, trichomoniaza poate duce la probleme grave de sănătate. Infecția cu trichomonas este strâns legată de coinfecția cu HIV, facilitând transmiterea virusului care provoacă SIDA. Gaydos spune că trichomoniaza poate duce, de asemenea, la inflamarea vaginului, a uretrei și a colului uterin și la boala inflamatorie pelvină, iar la femeile însărcinate, se știe că infecția a provocat travaliu prematur și a dus la creșterea numărului de copii cu greutate mică la naștere.
Amenințarea de sănătate publică a trichomonasului este agravată, adaugă Gaydos, de faptul că, spre deosebire de alte boli cu transmitere sexuală comune, cum ar fi bacteriile Chlamydia trachomatis și Neisseria gonorrhoeae, cazurile confirmate de infecție parazitară cu trichomonas nu trebuie să fie raportate oficialilor locali de sănătate publică și U.S.S.U.A. Centers for Disease Control and Prevention.
„Ceea ce observăm cu adevărat cu trichomonas, în special la femeile în vârstă, este că nimeni nu s-a uitat niciodată, nimeni nu a testat și diagnosticat și nimeni nu se tratează cu adevărat, astfel încât infecția persistă an de an”, spune Gaydos. Ea spune că, pe lângă încurajarea femeilor să se testeze, agențiile federale ar trebui să facă din trichomonas o afecțiune raportabilă, la fel ca și chlamydia și gonoreea, astfel încât oficialii din domeniul sănătății publice să poată depista, urmări și dezvolta metode mai bune de stopare a infecțiilor.
Printre celelalte constatări cheie ale studiului se numără faptul că ratele de infectare au fost cele mai ridicate în rândul femeilor de culoare de toate vârstele, de 20 la sută, aproape dublu față de ceea ce estimările anterioare sugeraseră și de peste trei ori mai mult decât rata la albi, de 5,7 la sută. Gaydos spune că această constatare reflectă rezultatele altor studii de sănătate care leagă ratele crescute de infectare cu boli cu transmitere sexuală – cum ar fi chlamydia și gonoreea, de asemenea – de nivelurile ridicate de sărăcie, șomaj și lipsa de educație în diferite grupuri rasiale și etnice.
Aceste disparități sociale și economice, spune ea, ajută, de asemenea, să explice de ce rata de infectare în închisori, în care o mare parte din populația penitenciară este afro-americană, a fost de 22,3 la sută; și de ce femeile din sud-estul Statelor Unite, relativ mai sărace, au cea mai mare rată regională de infectare cu trichomonas, de 14,4 la sută, în timp ce femeile din nord-estul mai bogat au avut cea mai mică rată, de 4,3 la sută.
„Aceste informații din sondaj sunt vitale pentru adaptarea eforturilor noastre de a face ca femeile, în special femeile de culoare și femeile din închisori, să fie testate, diagnosticate și tratate”, spune Gaydos.
Echipa Johns Hopkins a publicat în decembrie anul trecut rezultatele sondajului privind ratele de infecție cu trichomonas la bărbați, la care boala este și mai greu de depistat. Datele inițiale ale studiului, obținute de la 500 de bărbați testați pentru toate cele trei boli cu transmitere sexuală comune, au arătat că cel puțin 10 la sută dintre toți bărbații participanți la studiu erau purtători ai acestui parazit, a cărui infecție poate provoca inflamarea organelor reproductive masculine. Rezolvarea problemei la bărbați este, de asemenea, importantă, spune Gaydos, din cauza riscului de reinfectare și a cazurilor în care femeile și bărbații au mai mulți parteneri sexuali și toți vor avea nevoie de tratament.
În cadrul studiului actual, probele de testare au fost colectate de la femei în clinici private, departamente de urgență, spitale, închisori și clinici de sănătate comunitară pentru boli cu transmitere sexuală între 1 iulie și 30 decembrie 2010. Probele rămase – constând fie într-un tampon de urină, de col uterin sau vaginal, fie în frotiuri papanicolau lichide, cu numele eliminate – au fost apoi retestate în mod specific pentru trichomonas, după ce fuseseră deja testate clinic pentru chlamydia și gonoree. Cercetătorii au folosit cel mai recent test genetic, un test care este aproape 100% infailibil în detectarea trichomonasului, în locul metodelor tradiționale de testare, care sunt precise doar în jumătate din cazuri.
Finanțarea studiului a fost asigurată de centrele academice participante, inclusiv de Universitatea Johns Hopkins. Materialele de testare au fost furnizate gratuit centrelor de testare de către producătorul echipamentului de testare, Gen-Probe, din San Diego. Gaydos a mai primit în trecut finanțări nerambursabile de la Gen-Probe, dar numai pentru studii privind acuratețea testului lor trichomonas, nu și pentru acest ultim studiu.
Eșantioanele au fost colectate din întreaga țară, inclusiv din Arizona, California, Colorado, Connecticut, Delaware, Florida, Georgia, Illinois, Indiana, Kansas, Kentucky, Louisiana, Maryland, Michigan, Minnesota, Missouri, Nevada, New Jersey, New Mexico, New York, Ohio, Pennsylvania, Rhode Island, Tennessee, Texas, Utah, Virginia și Wisconsin.
CDC din S.U.A. enumeră Trichomonas vaginalis ca fiind cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală din țară, cu un număr estimat de 7,2 milioane de bărbați și femei nou infectați în fiecare an. Organizația Mondială a Sănătății estimează rata anuală de noi persoane infectate la 173 de milioane.
În afară de Gaydos, alți cercetători de la Universitatea Johns Hopkins implicați în aceste studii au fost Mathilda Barnes, M.S.; Mary Jett-Goheen, B.S.; Nicole Quinn, B.S.; Patricia Agreda, M.S.; Jeff Holden, M.A.; Laura Dize; Perry Barnes; Billie Masek, și Justin Hardick.
Co-investigatori suplimentari ai cercetării au fost Christine Ginocchio, Ph.D., M.T., de la North Shore University din Manhasset, N.Y.; Kimberle Chapin, M.D., de la Rhode Island Hospital din Providence; și Jane Schwebke, M.D., de la University of Alabama din Birmingham.