Plasticitate, capacitatea anumitor solide de a curge sau de a-și schimba forma în mod permanent atunci când sunt supuse la tensiuni de mărime intermediară între cele care produc deformări temporare, sau comportament elastic, și cele care provoacă cedarea materialului, sau ruperea (vezi limita de curgere). Plasticitatea permite unui solid supus acțiunii unor forțe exterioare să sufere o deformare permanentă fără a se rupe. În comparație, elasticitatea permite unui solid să revină la forma sa inițială după ce sarcina este îndepărtată. Deformarea plastică apare în multe procese de formare a metalelor (laminare, presare, forjare) și în procesele geologice (plierea rocilor și curgerea rocilor în interiorul pământului sub presiuni extrem de mari și la temperaturi ridicate).
Deformarea plastică este o proprietate a solidelor ductile și maleabile. Materialele fragile, cum ar fi fonta, nu pot fi deformate plastic, deși la temperaturi ridicate unele, cum ar fi sticla, care nu este un solid cristalizat, suferă curgere plastică.
Plasticitatea, ca denumire a unei științe, se referă fie la descrieri matematice a ceea ce se întâmplă în deformarea plastică în termeni de tensiuni, tensiuni și sarcini, fie la explicații fizice ale curgerii plastice în termeni de atomi, cristale, grăunți și mișcări ale defectelor structurale (dislocații) în interiorul cristalelor.