Proclamația din 1763

Proclamația din 1763, proclamație declarată de coroana britanică la sfârșitul Războiului dintre francezi și indieni din America de Nord, menită în principal să îi împace pe nativii americani prin oprirea invadării terenurilor lor de către coloniști. În secolele care au trecut de la proclamare, aceasta a devenit una dintre pietrele de temelie ale legislației nativilor americani din Statele Unite și Canada.

După ce nemulțumirile indienilor au dus la declanșarea Războiului lui Pontiac (1763-64), autoritățile britanice au hotărât să domolească rivalitățile și abuzurile intercoloniale prin abordarea problemelor nativilor americani în ansamblu. În acest scop, proclamarea a organizat noi teritorii britanice în America – provinciile Quebec, Florida de Est și de Vest și Grenada (în Insulele Windward) – și o vastă rezervație indiană administrată de britanici la vest de Munții Apalachi, de la sud de Golful Hudson până la nord de Floride. Aceasta a interzis așezarea pe teritoriul indian, a ordonat coloniștilor care se aflau deja acolo să se retragă și a limitat strict așezările viitoare. Pentru prima dată în istoria colonizării europene în Lumea Nouă, proclamația a oficializat conceptul de titluri de proprietate asupra terenurilor nativilor americani, interzicând emiterea de brevete pentru orice terenuri revendicate de un trib, cu excepția cazului în care titlul indian a fost mai întâi stins prin cumpărare sau tratat:

Și întrucât este just, rezonabil și esențial pentru interesul nostru și pentru securitatea coloniilor noastre ca diferitele națiuni sau triburi de indieni cu care suntem legați și care trăiesc sub protecția noastră să nu fie deranjați sau tulburați în posesia acelor părți din domeniile și teritoriile noastre care, nefiindu-le cedate sau cumpărate de noi, le sunt rezervate lor sau unora dintre ei ca terenuri de vânătoare; Prin urmare, noi…declarăm că este voința și plăcerea noastră regală ca niciun guvernator sau comandant suprem, în oricare dintre coloniile noastre din Quebec, Florida de Est sau Florida de Vest, să nu îndrăznească, sub niciun pretext, să acorde mandate de inspecție sau să acorde brevete pentru terenuri dincolo de granițele guvernelor lor respective….

Și întrucât au fost comise mari fraude și abuzuri în cumpărarea de terenuri ale indienilor, spre marele prejudiciu al intereselor noastre și spre marea nemulțumire a indienilor respectivi; prin urmare, pentru a preveni astfel de nereguli în viitor și pentru ca indienii să fie convinși de dreptatea noastră și de hotărârea noastră hotărâtă de a înlătura orice motiv rezonabil de nemulțumire, noi…ordonăm și solicităm cu strictețe ca nicio persoană privată să nu îndrăznească să cumpere de la indienii respectivi terenurile rezervate indienilor respectivi în acele părți ale coloniilor noastre în care am considerat că este potrivit să permitem colonizarea; dar dacă, la un moment dat, oricare dintre indienii respectivi ar fi înclinat să se debaraseze de terenurile respective, acestea vor fi cumpărate numai pentru noi, în numele nostru, în cadrul unei reuniuni sau adunări publice a indienilor respectivi, care va fi organizată în acest scop de către guvernatorul sau comandantul șef al coloniei noastre, respectiv, în care se află.

Deși nu avea ca scop modificarea granițelor vestice, proclamația a fost totuși ofensatoare pentru colonii ca o interferență nejustificată în afacerile lor. Tratatele care au urmat Războiului lui Pontiac au trasat o linie de colonizare mai acceptabilă pentru coloniști (vezi Fort Stanwix, Tratatele de), dar mișcarea continuă spre vest a pionierilor și nerespectarea de către coloniști a prevederilor proclamației au evocat decenii de războaie continue cu indienii în întreaga zonă. Adăugarea soldului teritoriului de la nord de râul Ohio la Quebec în 1774 a exacerbat și mai mult conflictul colonial cu Marea Britanie.