Acum știm că efectuarea resuscitării cardio-respiratorii poate salva vieți prin menținerea circulației sângelui și a oxigenului către organele vitale ale corpului uman până la sosirea ajutorului de urgență. Dar acest lucru nu a fost întotdeauna așa.
Atunci cum anume am descoperit această procedură importantă? De cât timp există?
Istoria resuscitării cardio-respiratorii
Începuturile resuscitării cardio-respiratorii moderne pot fi urmărite până în anii 1700, îngrijind victimele înecate. Deoarece o victimă înecată suferea în mod evident de o lipsă de oxigen, salvatorii îi făceau resuscitare gură la gură pentru a-i readuce oxigenul în plămâni.
În 1740, Academia de Științe din Paris a recomandat oficial respirația gură la gură ca metodă de salvare a victimelor înecate. Cam în aceeași perioadă, un grup de cetățeni din Amsterdam a format Societatea pentru recuperarea persoanelor înecate. Grupul a inspirat rapid organizații similare din întreaga Europă.
Aceasta a fost însă doar prima piesă din puzzle. În caz de stop cardiac, compresiile toracice sunt cel mai important lucru pe care îl puteți face după ce ați cerut ajutor și ați înclinat capul victimei pe spate. Primele rapoarte despre compresiile toracice reușite nu vor începe să apară decât peste un secol mai târziu. În timp ce pierderea oxigenului și a respirației era ușor de observat, pierderea fluxului sanguin și efectele sale nu erau evidente.
În cele din urmă, în anii 1950, James Elam și Peter Safar au cartografiat și publicat procedura cunoscută sub numele de resuscitare cardio-respiratorie. În plus față de explicarea tehnicii adecvate și a ordinii operațiunilor, ei au pus accentul pe compresiile toracice, realizând că aerul stocat în corp era adesea suficient pentru a menține o persoană în viață atât timp cât exista flux sanguin.
În timp ce o mare parte din ceea ce au scris ei era deja practicat în anumite zone ale lumii, documentarea oficială a resuscitării cardio-respiratorii avea să se dovedească a schimba jocul.
În curând, armata avea să adopte aceste metode la datorie, iar Asociația Americană a Inimii avea să înceapă un program de predare a metodelor corecte de resuscitare.
Restul, așa cum se spune, este istorie.
Se estimează că resuscitarea cardio-respiratorie salvează 92.000 de vieți pe an. Cu toate acestea, există încă multe vieți pierdute din cauza faptului că cineva instruit în CPR nu este în preajmă pentru a acționa atunci când are loc un stop cardiac. Ajutați la creșterea numărului de vieți salvate. Deveniți instruit astăzi.
Dacă sunteți în căutarea unei instruiri CPR în Minnesota, contactați-ne pentru a programa o sesiune sau vizitați calendarul nostru de cursuri aici.
.