US EPA

Recifele de corali sunt în declin în SUA și în întreaga lume. Mulți oameni de știință consideră în prezent că însăși existența recifurilor de corali ar putea fi în pericol dacă nu ne intensificăm eforturile pentru a le proteja (Frieler et al. 2013). Amenințările la adresa recifelor de corali provin atât din surse locale, cât și globale.

Amenințări locale la adresa recifelor de corali

Majoritatea recifelor de corali apar în ape puțin adânci, în apropierea țărmului. Ca urmare, acestea sunt deosebit de vulnerabile la efectele activităților umane, atât prin exploatarea directă a resurselor recifului, cât și prin impactul indirect al activităților umane adiacente pe uscat și în zona de coastă. Multe dintre activitățile umane care degradează recifele de corali sunt inextricabil legate de structura socială, culturală și economică a comunităților regionale de coastă.

Refurile de corali se confruntă cu numeroase amenințări din surse locale, printre care:

• Deteriorări fizice sau distrugeri cauzate de dezvoltarea costieră, dragare, exploatare de cariere, practici și unelte de pescuit distructive, ancore și eșuări de ambarcațiuni și utilizarea abuzivă în scop recreativ (atingerea sau îndepărtarea coralilor).
• Poluarea care provine de pe uscat, dar care ajunge în apele de coastă. Există multe tipuri și surse de poluare provenite din activități terestre, de exemplu:
  • Sedimentarea din dezvoltarea costieră, scurgerea apelor pluviale urbane, silvicultură și agricultură
    Sedimentarea a fost identificată ca fiind un factor de stres primar pentru existența și refacerea speciilor de corali și a habitatelor acestora. Sedimentele depuse pe recife pot sufoca coralii și pot interfera cu capacitatea lor de a se hrăni, de a crește și de a se reproduce.
  • Nutrienți (azot și fosfor) proveniți din utilizarea îngrășămintelor agricole și rezidențiale, deversările de ape uzate (inclusiv stațiile de epurare a apelor uzate și sistemele septice) și deșeurile animale
    Nutrienții sunt în general recunoscuți ca fiind benefici pentru ecosistemele marine; cu toate acestea, recifurile de corali sunt adaptate la niveluri scăzute de nutrienți; astfel, un exces de nutrienți poate duce la creșterea algelor care blochează lumina solară și consumă oxigenul de care coralii au nevoie pentru respirație. Acest lucru duce adesea la un dezechilibru care afectează întregul ecosistem. Excesul de nutrienți poate susține, de asemenea, creșterea microorganismelor, cum ar fi bacteriile și ciupercile, care pot fi patogene pentru corali.
  • Agenți patogeni proveniți din apele uzate tratate necorespunzător, din apele pluviale și din scurgerile de la adăposturile de animale
    Deși rare, bacteriile și paraziții proveniți din contaminarea fecală pot provoca boli la corali, mai ales dacă aceștia sunt stresați de alte condiții de mediu. Bolile coralilor apar în ecosistemele sănătoase, dar aportul de poluare care conține agenți patogeni poate exacerba frecvența și intensitatea focarelor de boală.
  • Substanțe toxice, inclusiv metale, substanțe chimice organice și pesticide care se găsesc în evacuările industriale, cremele de protecție solară, scurgerile urbane și agricole, activitățile miniere și scurgerile de la depozitele de deșeuri
    Pesticidele pot afecta reproducerea, creșterea și alte procese fiziologice ale coralilor. Herbicidele, în special, pot afecta algele simbiotice (plante). Acest lucru poate afecta parteneriatul lor cu coralul și poate duce la albire. Metalele, cum ar fi mercurul și plumbul, și substanțele chimice organice, cum ar fi policlorobifenilii (PCB), oxibenzona și dioxina, sunt suspectate de a afecta reproducerea coralilor, rata de creștere, hrănirea și răspunsurile defensive.
  • Gunoaie și microplastice provenite din eliminarea necorespunzătoare a deșeurilor și scurgerea apelor pluviale
    Gunoaiele, cum ar fi pungile de plastic, sticlele și uneltele de pescuit aruncate la gunoi (numite și deșeuri marine) care ajung în mare se pot agăța de corali și pot bloca lumina solară necesară pentru fotosinteză, sau se pot încurca și ucide organismele de recif și pot rupe sau deteriora coralii. Materialele plastice degradate și microplasticele (de exemplu, mărgelele din săpun) pot fi consumate de corali, pești, broaște țestoase de mare și alte animale de recif, blocându-le tractul digestiv și putând introduce substanțe toxice.
• Pescuitul excesiv poate modifica structura rețelei trofice și poate provoca efecte în cascadă, cum ar fi reducerea numărului de pești care pasc și care mențin coralii curați de creșterea excesivă a algelor. Pescuitul cu explozibil (adică utilizarea de explozibili pentru a ucide peștii) poate provoca, de asemenea, daune fizice coralilor.
• Recoltarea coralilor pentru comerțul cu acvarii, bijuterii și curiozități poate duce la recoltarea excesivă a unor specii specifice, la distrugerea habitatului recifului și la reducerea biodiversității.

Efectele agregate ale acestor factori de stres pot scădea reziliența recifului în general și pot crește susceptibilitatea la boli și la specii invazive. Speciile invazive pot crea un dezechilibru în controalele și echilibrele biologice ale unui ecosistem de recif.

Sfârșitul paginii

Amenințări globale la adresa recifurilor de corali

Creșterea temperaturilor oceanice și schimbarea chimiei oceanice sunt cele mai mari amenințări globale la adresa ecosistemelor de recif de corali. Aceste amenințări sunt cauzate de temperaturile atmosferice mai ridicate și de creșterea nivelului de dioxid de carbon din apa de mare.

Ca urmare a creșterii temperaturilor atmosferice, crește și temperatura apei de mare. Această încălzire face ca coralii să piardă algele microscopice care produc hrana de care coralii au nevoie, punând corali sub presiune. Fără aceste alge, coralii își pierd, de asemenea, colorația – o afecțiune cunoscută sub numele de albire a coralilorExit- deoarece pierderea algelor dezvăluie culoarea albă a structurii de carbonat de calciu care stă la baza polipilor. Albirea severă sau prelungită poate ucide coloniile de corali sau le poate lăsa mai vulnerabile la alte amenințări, cum ar fi bolile infecțioase.

Un coral sănătos (stânga) și un coral care a suferit o albire (dreapta). Fotografie: Henry Wolcott/Marine PhotobankAlte efecte climatice, cum ar fi creșterea nivelului mării, creșterea frecvenței și intensității furtunilor tropicale și modificarea modelelor de circulație oceanică, pot afecta, de asemenea, recifele de corali.

Acidificarea oceanelor se referă la o modificare a chimiei oceanelor ca răspuns la absorbția dioxidului de carbon din atmosferă. Cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă este în echilibru cu cea din apa de mare, astfel încât atunci când concentrațiile atmosferice cresc, cresc și cele oceanice. Dioxidul de carbon care intră în apa de mare reacționează pentru a forma acid carbonic, provocând o creștere a acidității.

În fiecare an, oceanul absoarbe aproximativ un sfert din dioxidul de carbon emis în urma arderii combustibililor fosili (petrol, cărbune și gaze naturale). De la Revoluția Industrială, aciditatea oceanelor a crescut cu aproximativ 30%, o rată de peste 10 ori mai mare decât cea înregistrată anterior timp de milioane de ani. Mai mult, se așteaptă ca nivelurile de aciditate a oceanelor să crească cu încă 40% peste nivelurile actuale până la sfârșitul acestui secol.

Creșterea acidității oceanelor (măsurată prin valori mai scăzute ale pH-ului) reduce disponibilitatea sărurilor dizolvate și a ionilor de care au nevoie coralii pentru a forma structura de carbonat de calciu. În consecință, creșterea coralilor și a recifurilor poate fi încetinită, unele specii fiind afectate mai mult decât altele. Dacă acidificarea devine severă, scheletele coralilor se pot dizolva efectiv. La nivel local, îmbogățirea cu nutrienți datorată scurgerilor provenite din activitățile umane de pe uscat poate provoca, de asemenea, creșterea acidității în apele de coastă, exacerbând efectele acidificării oceanelor.

Top of Page