Adenomioza
Definiție, prevalență și cauze
Adenomioza este o boală benignă a uterului în care țesuturile care se limitează de obicei la endometru (mucoasa interioară a uterului) se găsesc în miometru (stratul muscular al uterului). Adenomioza afectează cel mai frecvent femeile cu vârste cuprinse între 40 și 50 de ani și este asociată cu un antecedente de naștere. Aproximativ 80 la sută dintre femeile cu această afecțiune au născut.
Adenomioza este, de asemenea, asociată cu alte afecțiuni uterine. Mai mult de 80 la sută dintre femeile cu adenomioză au o altă afecțiune anormală la nivelul uterului; 50 la sută dintre paciente au fibroame asociate (tumori musculare netede benigne ale uterului), aproximativ 11 la sută au endometrioză (țesut endometrial în afara uterului, cel mai frecvent în ovare) și șapte la sută au polipi endometriali (excrescențe benigne ale țesutului endometrial). Simptomele acestor afecțiuni asociate fac adesea dificilă diagnosticarea adenomiozei.
Simptome și diagnostic
Un uter tipic cu adenomioză este umflat și mărit. Simptomele adenomiozei includ sângerări uterine anormale și dureri pelviene. Aproximativ 60 la sută dintre femeile cu adenomioză prezintă sângerări uterine anormale, iar 25 la sută prezintă dismenoree (dureri pelviene în timpul menstruației).
Diagnosticul poate fi pus doar prin examinarea microscopică a specimenelor de țesut uterin obținute în timpul intervenției chirurgicale. Ecografia pelvină sau RMN-ul pelvin pot sugera afecțiunea, dar nu o pot diagnostica în mod pozitiv.
Tratament
Singurul tratament definitiv pentru adenomioză este histerectomia totală (îndepărtarea chirurgicală a întregului uter). Agoniștii GnRH (hormon de eliberare a gonadotropinei) au fost utilizați în câteva cazuri, ducând la o scădere temporară a dimensiunii uterului, la amenoree (încetarea ciclului menstrual) și chiar la capacitatea de a concepe. Din nefericire, reapariția adenomiozei și reapariția simptomelor apar, de obicei, în termen de șase luni de la oprirea tratamentului cu GnRH.
Polipi endometriali
Definiție și prevalență
Polipii endometriali sunt excrescențe în exces ale endometrului (stratul uterin cel mai intern) în cavitatea uterină.
Prevalența polipilor este estimată a fi de 10 la sută până la 24 la sută dintre femeile supuse histerectomiei (îndepărtarea chirurgicală a uterului) sau biopsiei endometriale localizate. Polipii endometriali sunt rari în rândul femeilor cu vârsta mai mică de 20 de ani. Incidența acestor polipi crește constant odată cu înaintarea în vârstă, atingând un maxim în deceniul cinci al vieții și scăzând treptat după menopauză.
Simptome și diagnostic
Cel mai frecvent simptom al femeilor cu polipi endometriali este metroragia (sângerare uterină neregulată, aciclică), care este raportată în 50 la sută din cazurile simptomatice. Petele postmenstruale sunt, de asemenea, frecvente. Printre simptomele mai puțin frecvente se numără sângerările menstruale abundente, sângerările post-menopauză și sângerările de ruptură în timpul terapiei hormonale. În general, polipii endometriali reprezintă 25 la sută din sângerările anormale atât la femeile aflate la premenopauză, cât și la cele aflate la postmenopauză.
Polipii endometriali sunt adesea diagnosticați prin examinarea microscopică a unui specimen obținut după biopsie endometrială sau după D&C (dilatare și chiuretaj), dar pot fi diagnosticați și la ecografie sau histeroscopie.
Tratament
Majoritatea cazurilor de polipi endometriali se vindecă prin chiuretaj amănunțit. Cu toate acestea, îndepărtarea polipilor sau a altor anomalii structurale poate fi ratată prin chiuretaj orb, prin urmare, rezecția ghidată histeroscopic este adesea utilă.
.