Allegorie

Definiția alegoriei

O alegorie este o operă de artă, cum ar fi o poveste sau o pictură, în care personajele, imaginile și/sau evenimentele acționează ca simboluri. Simbolismul dintr-o alegorie poate fi interpretat pentru a avea un înțeles mai profund. Un autor poate folosi alegoria pentru a ilustra un adevăr moral sau spiritual, sau o situație politică sau istorică.

Alegoriile pot fi înțelese ca fiind un tip de metaforă extinsă. O metaforă extinsă dezvoltă o anumită analogie într-o măsură mai mare decât o simplă comparație. O alegorie, în schimb, folosește o anumită metaforă de-a lungul unei întregi intrigi.

Cuvântul „alegorie” provine din greaca veche pentru „a vorbi astfel încât să implice altceva”. Definiția alegoriei are sens venind de la acest termen, deoarece o alegorie are întotdeauna un înțeles ascuns sub suprafață.

Exemple comune de alegorie

Există multe povești comune pe care le spunem și care au înțelesuri alegorice. Acestea sunt deosebit de populare în poveștile pentru copii, deoarece alegoriile au adesea rolul de a preda o anumită lecție sau de a ajuta publicul să înțeleagă idei și concepte complexe. Povești precum Fabulele lui Esop au adesea morală și, prin urmare, sunt exemple de alegorie. De asemenea, folosim evenimente reale care s-au întâmplat pentru a preda lecții. Iată câteva povești care au intrat în conștiința publică și care sunt, de asemenea, alegorii:

• Țestoasa și iepurele din Fabulele lui Esop: Din această poveste aflăm că cei puternici și constanți câștigă cursa.
• Povestea lui Icar: Icar își confecționează aripi din ceară, dar când zboară prea aproape de soare aripile i se topesc. Această poveste este un mesaj despre pericolele de a ajunge dincolo de puterile noastre.
• Yertle the Turtle de Dr. Seuss: Această poveste despre o broască țestoasă care tânjește după prea multă putere este de fapt o alegorie despre Adolf Hitler și relele totalitarismului.
• The Hunger Games: Această trilogie de cărți pentru tineri adulți (și acum filme de succes) este o alegorie a obsesiei noastre pentru televiziunea realistă și a modului în care aceasta ne amorțește față de realitate.

Semnificația alegoriei în literatură

Alegoriile au fost folosite de secole în multe culturi diferite. Ele sunt folosite pentru a preda lecții, pentru a explica concepte morale și pentru a arăta punctul de vedere al autorului asupra unei anumite situații. O alegorie este un tip foarte specific de povestire, deoarece trebuie să rămână fidelă mesajului pe toată durata povestirii. Astfel, alegoriile pot fi dificil de stăpânit, deoarece pot fi pedante atunci când sunt făcute prost. Cu toate acestea, unele opere literare care pot fi citite alegoric capătă multă forță din semnificațiile lor profunde.

Exemple de alegorie în literatură

Exemplu #1

Trebuie ca cel luminat nu numai să se înalțe la învățătură și să vadă binele, ci să fie dispus să coboare din nou la acei prizonieri și să le împărtășească necazurile și onorurile, fie că merită sau nu să le aibă. Și asta trebuie să facă, chiar și cu perspectiva morții.

(Alegoria peșterii de Platon)

Unul dintre cele mai cunoscute exemple de alegorie din istorie este Alegoria peșterii de Platon, în care un grup de oameni este înlănțuit în interiorul unei peșteri și vede doar umbre ale lumii exterioare proiectate pe peretele peșterii. O persoană evadează din peșteră și este capabilă să vadă realitatea pentru prima dată. Cu toate acestea, când intră din nou în peșteră și încearcă să descrie lumea exterioară, oamenii încă înlănțuiți de perete resping această altă interpretare și viziune. Alegoria lui Platon este menită să simbolizeze dificultatea sarcinii filosofului atunci când încearcă să extindă viziunea despre lume a omului de rând.

Exemplul nr. 2

Nimeni nu crede mai ferm decât tovarășul Napoleon că toate animalele sunt egale. El ar fi foarte fericit să vă lase să luați singuri deciziile. Dar uneori s-ar putea să luați decizii greșite, tovarăși, și atunci unde ar trebui să fim?

(Ferma animalelor de George Orwell)

Poate cel mai faimos exemplu recent de alegorie este Ferma animalelor de George Orwell. Povestea lui Orwell despre o fermă în care animalele îi dau afară pe oameni pentru a deveni muncitori egali și despre ascensiunea porcului Tovarășul Napoleon pentru a anula orice posibilitate de egalitate, oglindește foarte bine Revoluția Rusă din 1917. Tovarășul Napoleon este un simbol pentru Stalin, în timp ce alți porci importanți din poveste îi reprezintă pe Lenin și Troțki. Această lucrare a fost prima încercare conștientă a lui Orwell de a „fuziona scopul politic și scopul artistic într-un singur întreg.”

Exemplu #3

Pe măsură ce Puterea crește, prietenii săi dovediți vor crește și ei, iar Înțelepții, cum suntem noi doi, pot ajunge cu răbdare, în cele din urmă, să îi dirijeze cursurile, să o controleze. Ne putem aștepta timpul, ne putem păstra gândurile în inimile noastre, deplângând poate relele făcute pe parcurs, dar aprobând scopul înalt și final: Cunoaștere, Guvernare, Ordine; toate lucrurile pe care până acum ne-am străduit în zadar să le realizăm, împiedicați mai degrabă decât ajutați de prietenii noștri slabi sau leneși. Nu trebuie să existe, nu ar exista, nicio schimbare reală în planurile noastre, ci doar în mijloacele noastre.”

(Stăpânul Inelelor de J.R.R. Tolkien)

J.R.R. Tolkien a insistat că nu a scris trilogia Stăpânul Inelelor ca pe o alegorie a binelui și răului, și totuși este foarte ușor să citești seria în acest fel. Există simboluri clare ale binelui și răului, multe dintre ele părând să fie strâns legate de personajele și de amploarea celui de-al Doilea Război Mondial. Tolkien arată, de asemenea, cum răul poate corupe binele. Cel mai evident exemplu în acest sens este Frodo, care intenționează doar să facă binele, și Inelul Unic, al cărui rău atotcuprinzător începe să-i schimbe natura lui Frodo. Puterea duce la rău în relatarea lui Tolkien, iar în fragmentul de mai sus îl vedem pe vrăjitorul Saruman explicându-i viziunea sa lui Gandalf. Saruman a fost corupt de putere și vrea ca Gandalf să se alăture taberei sale.

Exemplul #4

Toată lumea a devenit brusc legată de perla lui Kino, iar perla lui Kino a intrat în visele, speculațiile, schemele, planurile, viitorul, dorințele, nevoile, poftele, foamea, poftele tuturor, și doar o singură persoană a stat în cale și aceea a fost Kino, astfel încât a devenit în mod curios dușmanul fiecărui om. Vestea a stârnit în oraș ceva infinit de negru și de rău; distilatul negru era ca scorpionul, sau ca foamea în miros de mâncare, sau ca singurătatea când dragostea este reținută. Sacii otrăvitori ai orașului au început să fabrice venin, iar orașul s-a umflat și s-a umflat sub presiunea acestuia.

(Perla de John Steinbeck)

În nuvela Perla de John Steinbeck, personajul principal Kino găsește o perlă gigantică pe care speră să o vândă pentru a plăti cheltuielile medicale ale copilului său. Pe parcursul poveștii, Kino se confruntă cu lăcomia din toate direcțiile, ceea ce îl obligă să fugă din oraș împreună cu soția și fiul său. Urmăritorii urmăresc familia și îl ucid în mod tragic pe fiul lui Kino. Kino și soția sa sfârșesc prin a arunca perla înapoi în ocean, deoarece aceasta nu le-a adus decât suferință. Această poveste este un exemplu de alegorie prin faptul că arată efectul corupător al banilor și al puterii lăcomiei.

Test Your Knowledge of Allegory

1. Alegeți cea mai bună definiție a alegoriei:
A. O operă de artă care are un înțeles ascuns ce urmărește să predea o lecție, să explice un concept dificil sau să exploreze o situație istorică sau politică.
B. O poveste superficială, fără simbolism sau semnificații alternative.
C. O fabulă care este destinată doar copiilor.

2. De ce ar dori un autor să folosească alegoria ca procedeu literar?
A. Pentru a ilustra un concept simplu în moduri mai interesante.
B. Pentru a folosi simboluri care altfel nu ar avea nicio semnificație.
C. Pentru a arăta adevărata natură a ceva complex într-un mod care să fie pe înțelesul publicului.

3. Romanul „Stăpânul muștelor” al lui William Golding este o alegorie a dorințelor conflictuale ale oamenilor pentru civilizație și pentru putere. Care dintre următoarele citate din carte nu ilustrează acest concept alegoric?

A.

Vocea lui se ridica sub fumul negru în fața epavei arzând a insulei; și, infectați de această emoție, ceilalți băieței au început și ei să tremure și să plângă. Iar în mijlocul lor, cu trupul murdar, cu părul împleticit și cu nasul neșters, Ralph plângea pentru sfârșitul inocenței, pentru întunericul din inima omului și pentru căderea prin aer a prietenului adevărat și înțelept numit Piggy.

.