Domeniul sănătății mintale se extinde într-un ritm rapid. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, unul din patru oameni va suferi la un moment dat în viața sa de o afecțiune mentală sau neurologică. În 2017, aproximativ 450 de milioane de persoane din întreaga lume trăiau cu o afecțiune de sănătate mintală care cauzează dizabilități.
Deși această cifră este destul de șocantă, ea vorbește despre nevoia uriașă de persoane calificate care sunt angajate în domeniul sănătății mintale. De asemenea, se traduce în oportunități dacă doriți să faceți o diferență în viețile altora și doriți să vă angajați într-o carieră de încredere care va fi solicitată în anii următori. Indiferent dacă interesul dumneavoastră se îndreaptă către copii, adolescenți, adulți, vârstnici sau grupuri socio-culturale cu provocări specifice de sănătate mintală, puteți face multe pentru a ajuta.
- Ce este psihiatria?
- Ce face un psihiatru?
- Mediu de lucru tipic & Provocări profesionale
- Care este diferența dintre un psihiatru și un psiholog?
- Salariul psihiatrului & Perspective de angajare
- Locuri de muncă în psihiatrie & Descrierea postului
- Diplome, educație și formare în psihiatrie
- Organizații de psihiatrie & Asociații
Ce este psihiatria?
Psihiatria este ramura primară a muncii în domeniul sănătății mintale care își are rădăcinile în medicină ca opțiune de tratament, mai degrabă decât în aplicarea de terapii nemedicale, denumite în mod obișnuit „terapie de vorbire”. Psihiatria se distinge de alte ramuri ale psihologiei prin abordarea sa combinată a diagnosticării și tratamentului tulburărilor de sănătate mintală atât prin terapie, cât și prin medicație. Abordarea unui psihiatru a tulburărilor sociale, emoționale și comportamentale se bazează pe cele mai bune practici ale psihologiei, dar caută, de asemenea, să identifice și să trateze dezechilibrele chimice care dau naștere unor condiții comportamentale și fizice adverse.
Pentru a prescrie și/sau a elibera medicamente, psihiatrii au nevoie de un doctor în medicină (MD) sau doctor în medicină osteopatică (DO) pentru a îndeplini liniile directoare legale pentru a practica. Psihiatrii primesc o pregătire medicală completă, inclusiv un studiu intensiv al științelor biologice și ale vieții, biochimie, farmacologie, anatomie, fiziologie și patologie, angajându-se, de asemenea, în studiul cuprinzător al conceptelor, principiilor, teoriei și practicii psihologice.
Nevoia de tratament psihiatric se poate dezvolta în timp, în moduri care nu sunt evidente pentru pacient, sau poate fi cauzată de evenimente dramatice, cum ar fi o criză personală sau o schimbare bruscă a vieții. Tulburările congenitale sau de dezvoltare, anxietatea și depresia, precum și afecțiunile mai grave, cum ar fi schizofrenia, tulburarea bipolară sau psihoza, sunt, de asemenea, motive frecvente pentru a solicita ajutor psihiatric. În fiecare caz, provocările de sănătate mintală cu care se confruntă un pacient îi îngreunează viața fericită și pe deplin funcțională, iar rolul psihiatrului este de a-i ajuta să găsească o soluție.
Ce face un psihiatru?
Psihiatrii acționează ca medici specializați. Ei pot comanda și efectua teste și pot folosi o varietate de alte tehnici de evaluare pentru a identifica problema de bază care afectează un pacient. Câteva evaluări psihologice comune includ clasicul test Rorschach sau simpla terapie prin conversație. Evaluările medicale comune includ comandarea de analize de sânge sau tomografii computerizate.
Psihiatrii pot, de asemenea, să analizeze istoricul medical și psihologic al familiei, experiențele trecute sau traumele din viața pacientului și evenimentele recente – toate acestea putând contribui la starea mentală actuală a acestuia. Odată ce au o imagine cuprinzătoare a factorilor care influențează sănătatea fizică și mentală a unui pacient, ei pot construi un diagnostic și pot elabora un plan de tratament.
Datoriile unui psihiatru pot varia semnificativ în funcție de populația de pacienți și de mediul de lucru, dar unele dintre cele mai comune includ:
- Intervievarea și evaluarea pacienților
- Observarea și examinarea comportamentului
- Revizuirea istoricului medical și familial
- Administrarea și interpretarea testelor psihologice
- Comunicarea cu membrii familiei sau cu alți membri ai echipei de suport
- Elaborarea planurilor de tratament care combină terapia și medicația
- Monitorizarea efectelor medicamentelor și ajustarea acestora, dacă este necesar
- Supravegherea personalului
- Supravegherea studenților la medicină și a rezidenților
- Menținerea istoriei scrise a interacțiunilor și progreselor pacienților
- Organizarea și arhivarea acestor documente și a altor documente
- Contribuția la domeniul medical prin contribuții la reviste sau la alte industrii-publicații specifice domeniului
.
La baza practicii unui psihiatru se află terapia prin discuții. Aceasta este altfel cunoscută sub numele de psihoterapie, un domeniu popularizat de Freud și de credința sa în supremația subconștientului. Astăzi, însă, se aplică la oricare dintre o gamă largă de terapii de vorbire, inclusiv:
- Terapia cognitiv-comportamentală, prin care psihiatrul încearcă să-l ajute pe pacient să găsească legături mai sănătoase între gânduri și comportament
- Artoterapia, în care utilizarea artei îi ajută pe pacienți să dea sens dificultăților mentale
- Consiliere și consiliere de cuplu
- Terapia de grup
- Hipnoterapia, în care se induce o stare de regresie pentru a-l ajuta pe pacient să-și amintească evenimentele din trecut
- Consiliere în caz de doliu, pentru pacienții care au suferit recent o pierdere majoră
Nu sunt acestea singurele tipuri de terapie, desigur, dar ele reprezintă câteva dintre cele mai comune tehnici din trusa de instrumente a psihoterapiei. Psihiatrii le pot folosi cu pacienții, întâlnindu-se cu aceștia doar de câteva ori pe lună sau, în contexte mai intensive, de mai multe ori pe săptămână. Ei sporesc aceste abordări prin prescrierea și administrarea de medicamente. Acestea includ:
- Antidepresivele, utilizate pentru a trata anxietatea, tulburarea de stres posttraumatic (PTSD), tulburarea de panică și depresia
- Hipnoticele, utilizate pentru a induce somnul
- Stabilizatorii de dispoziție, pentru a ajuta în cazul tulburării bipolare
- Stimulante, utilizate pentru a trata tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și alte probleme legate de atenție
- Sedative, pentru anxietate și insomnie
- Antipsihotice, utilizate pentru a trata halucinațiile, iluziile, schizofrenia, tulburarea bipolară severă și alte afecțiuni care reprezintă o ruptură de realitate
Cel mai frecvent, psihiatrii prescriu medicamente în tandem cu terapia, dar uneori pot opta doar pentru una sau alta. În cazuri rare, psihiatrii pot prescrie terapia electroconvulsivă (ECT), un tratament efectuat sub anestezie care presupune administrarea unor cantități mici de curent în creier. Acest tratament este sigur și este creditat cu inversarea multor afecțiuni negative prin simple schimbări în chimia creierului.
În general, gama și combinația de tratamente psihiatrice este aproape la fel de variată ca și pacienții înșiși, iar un psihiatru bun va fi capabil să determine ce este cel mai bine pentru orice individ sau grup la momentul tratamentului.
Mediu de lucru tipic & Provocări profesionale
În timp ce psihiatria poate fi o profesie foarte plină de satisfacții, poate fi, de asemenea, una provocatoare. Psihiatrii sunt adesea martorii unei suferințe umane paralizante, care provine din traume personale. Psihiatrii tratează, de asemenea, tulburări mintale devastatoare, care incapacitează complet o persoană sau o schimbă iremediabil. Aceste situații pot deveni copleșitoare dacă nu ești atent să menții o separare profesională și să iei măsuri pentru a-ți proteja în mod activ propria sănătate mintală și bunăstare.
Cu toate acestea, psihiatrii cunosc și triumfuri majore. Atunci când lucrează cu succes cu un pacient pentru a restabili funcția cognitivă, pentru a face față unei crize severe, pentru a reduce anxietatea sau pentru a găsi modalități de gestionare a afecțiunilor congenitale sau genetice, satisfacția poate fi extrem de satisfăcătoare (și de validare a alegerii carierei lor).
Psihiatrii lucrează într-o varietate de medii, de la propriul cabinet privat – în care își plătesc biroul sau clădirea – până la spitale, clinici de sănătate mintală, spitale de psihiatrie, organizații militare, școli, cămine de bătrâni și instituții guvernamentale. Mulți psihiatri lucrează în mai multe medii și călătoresc pentru a se întâlni cu clienții sau pentru a se consulta cu alți profesioniști din domeniul medical.
Care este diferența dintre un psihiatru și un psiholog?
Principala diferență dintre psihiatrie și psihologie, așa cum am menționat mai sus, este pregătirea medicală. Psihologii se supun și ei unei formări semnificative, obținând un masterat înainte de a li se permite să practice și adesea obținând o diplomă de doctorat pentru a-și îmbunătăți cunoștințele și a se specializa în anumite domenii.
Cu toate acestea, în timp ce psihologii și psihiatrii pot folosi mijloace aproape identice de psihoterapie (terapie prin discuții), psihologilor le este interzis prin lege să distribuie medicamente. De asemenea, ei nu urmează o pregătire medicală sau rezidențiat, dar în schimb își completează formarea printr-un stagiu de practică sau ucenicie cu un alt psiholog practicant.
Salariul psihiatrului & Perspective de angajare
În mai 2019, Biroul de Statistică a Muncii (BLS) a raportat că psihiatrii au câștigat un salariu mediu de 220.380 de dolari – mai mare decât medicii de familie, medicii, chirurgii, medicii interniști și medicii pediatri.
Se preconizează că ocuparea globală a forței de muncă a psihiatrilor va crește cu aproximativ 4% între 2019 și 2029.
Locuri de muncă în psihiatrie & Descrierea postului
Principala sarcină a unui psihiatru este de a evalua, trata și urmări pacienții care suferă de tulburări mentale. Rolul include practicarea psihoterapiei și prescrierea de medicamente în tandem. Rolul unui psihiatru presupune ca acesta să comunice eficient cu alți colegi și profesioniști din domeniul medical și să explice probleme medicale complexe într-un mod simplu și ușor de înțeles atunci când vorbește cu pacienții și cu membrii familiilor acestora.
Pentru a face acest lucru în mod eficient, veți avea nevoie de o bază de cunoștințe aprofundate și de o mare varietate de abilități, inclusiv:
- O înțelegere completă a gândirii psihologice actuale și trecute și a celor mai bune practici
- Capacitatea de a asculta pacienții și de a le răspunde cu respect, precum și de a exercita o manieră pozitivă la patul bolnavului
- Scepticism calm, rațional și fără a judeca ceea ce auziți, și dorința de a contesta cu blândețe opiniile și convingerile pacienților
- Bune abilități de organizare și documentare
- Excelente procese de luare a deciziilor și instincte bune cu privire la pacienții dumneavoastră
- Abilități analitice
- Etică ce respectă cel mai înalt cod
- Înțelegere temeinică a medicamentelor, dozele, efectele secundare și interacțiunile
- Capacitatea de a colabora bine cu alți medici, specialiști și membri ai familiei
- O dorință de a împărtăși descoperirile și de a contribui la bogăția generală a domeniului psihologic
Multe dintre aceste abilități necesită timp și practică pentru a fi dezvoltate, și asta este în regulă. Veți începe să dobândiți aceste abilități în școală, apoi veți continua să le perfecționați pe parcursul rezidențiatului și pe parcursul întregii cariere.
Diplome, educație și formare în psihiatrie
Pentru a deveni psihiatru, trebuie mai întâi să finalizați un program de licență. Acesta include 4 ani de studiu cu un accent pre-medical, urmând cursuri precum biologie, chimie, anatomie și fiziologie umană, matematică, fizică, psihologie și alte științe sociale. Deși nu trebuie să obțineți o diplomă de licență în pre-medicină, este util să faceți acest lucru, deoarece veți fi completat deja o listă lungă de cerințe prealabile pentru școala medicală. De asemenea, studenții trebuie să treacă testul de admitere la Colegiul de Medicină (MCAT) înainte de a aplica.
Ca și bacalaureatul, școala de medicină durează de obicei 4 ani. Primii doi ani se concentrează pe munca academică în sala de clasă, în timp ce ultimii doi ani sunt concentrați în principal în jurul practicii clinice. În această perioadă, studenții vor efectua rotații în diferite părți ale unui spital sau ale unei clinici, în timp ce studenții de la psihiatrie primesc, de obicei, o pregătire suplimentară prin munca de birou cu psihiatrii practicanți.
După aceea, trebuie să efectuați rezidențiatul. În această perioadă, primiți denumirea de medic practicant, dar aveți nevoie de supravegherea unui profesionist. Acest lucru are loc adesea într-un spital, într-un program de internare sau într-un centru ambulatoriu, unde veți evalua, diagnostica și trata pacienții așa cum ați face-o atunci când practicați pe cont propriu. Rezidențiatul se poate întinde între 2 și 4 ani și este posibil să vi se ceară să dați un test pentru a-l finaliza oficial. Oricum ar fi, majoritatea psihiatrilor aleg să susțină un examen scris și oral prin intermediul American Board of Psychiatry and Neurology, obținând astfel certificarea consiliului. Acesta trebuie să fie reluat la fiecare 10 ani.
Dacă doriți să vă specializați în continuare, puteți finaliza cursuri suplimentare pentru a vă concentra pe medicina somnului, copii sau adolescenți, populații geriatrice, managementul durerii și multe altele. Alții aleg să urmeze doctoratul în filosofie (PhD), care le va permite să efectueze cercetări aprofundate în domeniile lor.
Nu contează ce cale urmați, să știți că drumul spre psihiatrie este lung și uneori dificil, dar poate fi foarte satisfăcător. Pe lângă faptul că veți obține un venit frumos, veți ajuta oamenii, ceea ce poate avea efecte de anvergură pentru comunitatea în care trăiți.
Organizații de psihiatrie & Asociații
- Asociația Mondială de Psihiatrie
- American Academy of Child and Adolescent Psychiatry
- American Association for Geriatric Psychiatry
- Academy of Psychosomatic Medicine
- American Academy of Addiction Psychiatry
- American Association for Emergency Psychiatry
- Association of LGBTQ Psychiatrists
.