Ce sunt epistolele pauline?

Epistolele pauline – sau Epistolele lui Pavel – au fost scrisori adresate Bisericii primare de către apostolul Pavel. Dumnezeu a păstrat multe dintre aceste scrisori pentru noi ca și cărți ale Bibliei.

Aceste epistole antice conțin informații valoroase pentru viața creștină din zilele noastre, oferindu-ne, de asemenea, o imagine a Bisericii creștine timpurii.

Paul a scris mai multe cărți ale Bibliei decât orice alt autor – inclusiv Moise, Solomon și oricare dintre apostolii inițiali. Lui i se atribuie scrierea a cel puțin 13 cărți din Noul Testament (14, dacă includem cartea Evrei). Scrierile sale au fost analizate de mai mulți cercetători și studenți ai Scripturii decât poate orice alt autor biblic.

Epistolele pauline sunt esențiale pentru a fi citite și studiate dacă dorim o înțelegere mai deplină a Sfintelor Scripturi. Dar cât de mult înțelegeți despre aceste cărți? De ce au fost ele scrise? Către cine au fost scrise? Care au fost problemele pe care Pavel le-a abordat în aceste numeroase scrisori?

Ce este o epistolă?

Epistola este pur și simplu un cuvânt care înseamnă un „mesaj scris” sau o „scrisoare”. Unele dintre epistolele lui Pavel au fost scrise din celulele închisorii (denumite în mod obișnuit epistolele lui Pavel din închisoare); unele sunt adresate unor persoane; iar altele sunt adresate unor congregații. Scrisorile lui Pavel au fost dictate în cea mai mare parte unui amanuensis (secretar), cu excepția scrisorii către Galateni, din care Pavel spune că a scris cel puțin o parte cu mâna sa (Galateni 6:11).

Paul a scris aceste scrisori pe o perioadă de aproximativ 15-20 de ani, între aproximativ 48 și 67 d.Hr. Estimările cu privire la datele la care au fost scrise aceste scrisori vor varia ușor de la o autoritate la alta, dar ele s-au încadrat în acest interval general de timp.

Epistolele pauline: un instantaneu al istoriei Bisericii timpurii

Scrisorile lui Pavel ne oferă o perspectivă asupra congregațiilor Bisericii creștine timpurii din primul secol. Ce putem învăța din aceste 14 scrisori care au fost păstrate pentru noi sub inspirație directă de la Dumnezeu (2 Timotei 3:16)? Studiindu-le cu atenție, putem găsi răspunsuri la multe întrebări, cum ar fi:

Cine erau acești oameni cărora le scria Pavel?
Ce credeau ei?
Ce provocări întâmpinau?
Cum se deosebeau învățăturile lui Pavel de practicile din Vechiul Testament?
Ce era important pentru acești creștini timpurii?
Cum erau congregațiile bisericilor lor?
De ce au fost atât de grav persecutați?
Sunt scrisorile lui Pavel aplicabile pentru noi astăzi?

Scrisorile lui Pavel în ordine

Epistolele pauline nu apar de fapt în Biblie în aceeași ordine în care au fost scrise. Nu toate autoritățile biblice sunt de acord cu privire la ordinea corectă a scrisorilor lui Pavel, dar indicii de context din scrisorile în sine, împreună cu dovezile extrabiblice, ne permit să facem o presupunere destul de precisă:

1 Tesaloniceni.
2 Tesaloniceni.
Galateni.
1 Corinteni.
2 Corinteni.
Romani.
Efeseni.
Filipinteni.
Colossieni.
Filemon.
Evrei (?).
1 Timotei.
Titus.
2 Timotei.

Când Pavel nu scria scrisori către congregațiile Bisericii primare, fie le vizita personal, fie călătorea prin Imperiul Roman pentru a răspândi mesajul Evangheliei. Aceste călătorii sunt consemnate în cartea Faptele Apostolilor, oferindu-ne o perspectivă suplimentară atât asupra epistolelor pauline în sine, cât și asupra intervalului general de timp în care Pavel ar fi scris aceste epistole.

De exemplu, cărțile Efeseni, Filipeni, Coloseni și Filimon – epistolele din închisoare – ar fi fost scrise în timp ce Pavel se afla în arest la domiciliu în Roma.

(Dacă doriți o privire mai detaliată asupra călătoriilor lui Pavel și a cronologiei epistolelor, citiți „Cronologia călătoriilor și epistolelor lui Pavel.”)

A scris Pavel cartea Evrei?

Nu este clar dacă Pavel a scris sau nu cartea Evrei. Spre deosebire de celelalte epistole ale sale, numele său nu apare nicăieri în scrisoare. Unele tradiții timpurii îi atribuie cartea lui Pavel, dar primele copii disponibile ale manuscriselor Bibliei nu includ numele autorului.

Scopul scrisorilor lui Pavel

Mult din conținutul epistolelor pauline a avut ca scop corectarea învățăturilor false și a comportamentului laxist care se strecurase în congregațiile Bisericii primare.Nu a durat mult până când erezia, doctrina falsă și compromisurile spirituale au început să se strecoare în Biserica primară. O mare parte din conținutul epistolelor pauline a avut ca scop corectarea învățăturilor false și a comportamentului lax care se strecurase în congregațiile Bisericii primare.

Dar Pavel a fost, de asemenea, un încurajator. Multe dintre scrisorile sale sunt pline de speranță, întorcându-se mereu la „premiul chemării în sus a lui Dumnezeu în Hristos Isus” (Filipeni 3:14).

Paul era plin de o „preocupare profundă pentru toate bisericile” (2 Corinteni 11:28). El nu dorea nimic mai mult decât să vadă poporul lui Dumnezeu rămânând credincios chemării lor și să i se alăture pentru a revendica „cununa neprihănirii, pe care Domnul, Judecătorul cel neprihănit, mi-o va da în ziua aceea, și nu numai mie, ci și tuturor celor care au iubit arătarea Lui” (2 Timotei 4:8).

Iată doar câteva dintre subiectele pe care Pavel le abordează în aceste scrisori:

Divorțul și recăsătoria.
Vorbirea în limbi.
Constiința creștină.
Opere și har.
Donații spirituale.
Învierea.
Vegetarianismul.
Sclavia.
Rolul femeii în Biserică.
Conduita la serviciile bisericești.
Parenting.
Identificarea și numirea conducătorilor Bisericii.
Locul legii lui Dumnezeu în legătură cu mântuirea.

O privire de ansamblu asupra epistolelor pauline

Să vedem acum un foarte scurt rezumat al scrisorilor lui Pavel (în ordinea în care apar în Biblie).

Romani proclamă că Isus Hristos este Mântuitorul tuturor bărbaților și femeilor, fie ei evrei sau neamuri. Ea arată calea spre viața veșnică prin viața, moartea și învierea lui Isus Hristos.
Atât 1 cât și 2 Corinteni au fost scrise bisericii din Corint și tratează necesitatea de a recunoaște și de a înlătura păcatul din viața noastră. Congregația este instruită să se iubească unii pe alții și să aștepte cu nerăbdare revenirea glorioasă a lui Isus Hristos pe acest pământ.
În Galateni, Pavel se ocupa de unii care încercau să-i convingă pe galatenii gentili că trebuie să fie circumciși pentru a fi împăcați cu Dumnezeu. Pavel arată că putem fi îndreptățiți și iertați numai prin credința în Isus Hristos. Apoi trebuie să trăim în Duhul, producând roada Duhului, care nu încalcă legea.
Efeseni explică modul în care Hristos este cel care îi aduce împreună pe toți oamenii. Când Îl îmbrățișăm pe Hristos, ne vom dezbrăca de omul cel vechi și vom îmbrățișa un nou mod de viață, modul de iubire, modul de a ne ajuta unii pe alții.
Filipeni este o scrisoare adresată congregației din Filipi, încurajându-i să continue cu faptele lor bune și cu slujirea dedicată lui Dumnezeu. Congregația din Filipi a fost o sursă constantă de încurajare pentru apostolul Pavel.
Coloseni este o îndemnare de a rezista unora dintre ideile păgâne, filozofice ale vremii, cum ar fi ascetismul și ideile care s-au dezvoltat în gnosticism. Calea către Dumnezeu este prin Isus Hristos și prin ascultarea de legea Sa morală a iubirii.
Cele două scrisori către Tesaloniceni tratează problema când va reveni Isus Hristos. Mulți se așteptau ca Hristos să se întoarcă în acel moment, dar 2 Tesaloniceni arată că timpul sfârșitului va fi precedat de anumite evenimente care încă nu au avut loc.
Epistolele pastorale 1 și 2 Timotei și Tit au fost scrise miniștrilor pentru a aborda probleme care afectau în mod direct congregațiile pe care le slujeau, cum ar fi calificările pentru prezbiteri și diaconi; ajutorarea văduvelor; și evitarea certurilor inutile, a disputelor nebunești și a tuturor certurilor.
În scrisoarea foarte scurtă către Filimon, un membru din Colose, Pavel încearcă să încurajeze reconcilierea dintre Filimon și un sclav care fugise de el și devenise creștin.
Evrei nu dă numele autorului său, dar unele tradiții timpurii i-au atribuit-o lui Pavel. Evrei se ocupă de încheierea Noului Legământ între Dumnezeu și poporul Său. Vechiul Legământ dintre Dumnezeu și descendenții lui Israel este acum înlocuit cu un Nou Legământ, făcut posibil de un nou Mare Preot, adică de Isus Hristos. În locul binecuvântărilor fizice pentru ascultarea de litera legii pentru descendenții lui Avraam, oamenii din toate națiunile care Îl mulțumesc pe Dumnezeu străduindu-se să-L asculte conform spiritului legii pot primi darul lui Dumnezeu, viața veșnică prin Isus Hristos.

Capitolul dragostei din Biblie

În 1 Corinteni 13 – un capitol din Biblie care a ajuns să fie cunoscut ca „capitolul dragostei” – găsim explicația lui Pavel despre dragostea adevărată, evlavioasă.

În unul dintre cele mai faimoase pasaje din Biblie, Pavel scrie: „Dragostea suferă îndelung și este blândă; dragostea nu invidiază; dragostea nu se ostenește, nu se îngâmfă; nu se poartă nepoliticos, nu caută ale sale, nu se lasă provocată, nu gândește nimic rău; nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr; suportă totul, crede totul, nădăjduiește totul, rabdă totul. Dragostea nu dă greș niciodată.” (1 Corinteni 13:4-8).

Acest capitol despre dragoste din Biblie este o resursă excelentă pentru autoexaminarea creștină. Este important să ne privim pe noi înșine și să ne asigurăm că modul în care îi tratăm pe ceilalți se potrivește cu această descriere a modului în care Dumnezeu vrea să îi tratăm pe ceilalți. Studiați mai multe în articolul nostru „Capitolul iubirii.”

Ultima scrisoare a lui Pavel

Cartea 2 Timotei pare să fie chiar ultima scrisoare pe care Pavel a scris-o înainte de a fi executat de guvernul roman (sau, cel puțin, ultima epistolă care a fost păstrată în Biblie). În această ultimă scrisoare de adio, Pavel îl îndeamnă pe tânărul pastor Timotei să-și prețuiască chemarea și să „veghezi în toate lucrurile, să înduri necazurile, să faci lucrarea de evanghelist, să-ți împlinești slujba” (2 Timotei 4:5).

În ceea ce-l privește pe Pavel, el se concentra mai puțin asupra propriei sale morți iminente și mai mult asupra viitorului incredibil pe care Dumnezeu îl pregătește pentru rasa umană.

El a scris: „Căci eu sunt deja vărsat ca o jertfă de băutură, și timpul plecării mele este aproape. Am luptat lupta cea bună, am terminat cursa, am păstrat credința. În sfârșit, mi s-a pregătit cununa neprihănirii, pe care Domnul, Judecătorul cel drept, mi-o va da în ziua aceea, și nu numai mie, ci și tuturor celor care au iubit arătarea Lui” (2 Timotei 4:6-8).

Câteva paragrafe mai târziu, ultima epistolă paulină se încheie cu aceste cuvinte de speranță: „Domnul Isus Hristos să fie cu duhul vostru. Harul să fie cu voi. Amin” (2 Timotei 4:22).

Epistolele pauline arată spre Împărăția lui Dumnezeu

Apostolul Pavel a fost unul dintre cei mai mari slujitori ai lui Dumnezeu și a fost folosit de El pentru a proclama cu îndrăzneală vestea bună a venirii Împărăției lui Dumnezeu lumii în primul secol și, prin aceste epistole, oamenilor din toate timpurile.

Epistolele pauline nu au contat doar acum câteva mii de ani. Lecțiile pe care Pavel le predă în aceste scrisori sunt la fel de importante pentru noi astăzi. Pe măsură ce ne îndreptăm și noi spre „cununa neprihănirii” pe care o pretinde Pavel, fiecare dintre aceste scrisori este de o importanță vitală pentru noi să o înțelegem. (Și puteți citi despre fiecare dintre ele mai în profunzime în secțiunea Articole conexe de mai jos!)

Despre autor

Roy Demarest

Roy și Pauline Demarest sunt căsătoriți de mai bine de 50 de ani și au trei fii și șase nepoți. Roy a slujit ca pastor al congregației din Orlando, Florida, a Bisericii lui Dumnezeu, o asociație mondială, până la pensionarea sa în 2020.

Ce sunt epistolele pauline?