Deși testele Papanicolau au permis detectarea precoce a leziunilor premaligne, introducerea unor noi dispozitive de colectare a îmbunătățit semnificativ detectarea leziunilor ascunse în canalul endocervical, cum ar fi adenocarcinomul in situ (AIS). Termenul de „celule glandulare atipice de semnificație nedeterminată” (AGUS) a fost introdus la Conferința de la Bethesda din 1988 și definit ca modificări morfologice ale celulelor glandulare dincolo de cele care sunt sugestive pentru procesul reactiv benign, dar insuficiente pentru diagnosticul de adenocarcinom in situ (AIS). În noul sistem Bethesda din 2001, termenul a fost eliminat și înlocuit cu termenul „celule glandulare atipice” (AGC), cu următoarele subclasificări: nespecificat altfel (NOS), neoplazie favorabilă, AIS endocervical și adenocarcinom. Riscurile de boală premalignă sau malignă asociate cu categoria AGC favorizează neoplazia sunt substanțial mai mari decât în categoria AGC NOS (96% vs. 9-41%, respectiv). Pacientele diagnosticate cu AGC NOS sau AGC favorizează neoplazia vor necesita colposcopie, prelevare de probe endocervicale și, pentru pacientele cu vârsta de peste 35 de ani, biopsie endometrială. Dacă toate aceste teste sunt negative, testul Papanicolau trebuie repetat la intervale de 4-6 luni până la obținerea a 4 teste consecutive normale. Rezultatele pozitive la unul dintre teste vor necesita un management conform ghidurilor ASCCP. Diagnosticul de neoplazie favorabilă AGC necesită, de asemenea, conizație cervicală și/sau alte teste, deoarece incidența leziunilor premaligne sau maligne la pacientele cu acest diagnostic este ridicată. Rolul testării HPV în acest context este necunoscut în acest moment.