Medici osteopați vs. chiropracticieni: Domeniul de aplicare a practicii
Diferențele principale dintre un medic osteopatic și un chiropractician sunt nivelurile lor de pregătire și domeniul de aplicare a practicii lor. Un chiropractician nu este un medic licențiat și nu a absolvit o pregătire de rezidențiat într-un spital. Domeniul de aplicare al practicii chiropractice este definit prin lege ca „incluzând diagnosticarea și localizarea vertebrelor nealiniate sau deplasate și, prin manipularea și ajustarea manuală a coloanei vertebrale și a altor structuri scheletice, tratarea tulburărilor corpului uman”. Practica chiropracticii nu include utilizarea de medicamente sau intervenții chirurgicale, sau practicarea osteopatiei, a obstetricii sau a oricărei alte ramuri a medicinei”.
Medici osteopați vs. chiropracticieni: Tehnici
Chiropractica se ocupă în primul rând de normalizarea alinierii coloanei vertebrale pentru a influența relația dintre coloana vertebrală și sistemul nervos. În acest fel, chiropracticianul se străduiește să influențeze funcția fiziologică a tuturor organelor și sistemelor din corp. Deși tehnicile lor s-au extins într-o oarecare măsură în ultimii ani pentru a include tehnici mai blânde, marea majoritate a ajustărilor chiropractice sunt încă de tipul „thrust”.
Medicina manipulativă osteopatică se bazează pe principiul că organismul uman posedă mecanisme de autovindecare/autoreglare care sunt sursa adevăratei vindecări. Osteopatul este antrenat să descopere planul de tratament pe care aceste forțe l-au conceput deja, în acel moment, în mod specific pentru acel pacient. Accentul în tratament, prin urmare, merge dincolo de simpla aliniere a coloanei vertebrale, pentru a se ocupa direct de fiziologia anormală a corpului, folosind o serie de tehnici directe și indirecte. Această perspectivă mai holistică a asistenței medicale, îi oferă medicului osteopat un spectru mai larg de opțiuni terapeutice, pe lângă tehnicile de împingere, printre care se numără eliberarea miofascială, energia musculară, contracția, manipularea viscerală, osteopatia în domeniul cranian și biodinamica.
Această gamă mai largă de opțiuni diagnostice și terapeutice, îi permite medicului osteopat să își adapteze planul de tratament la nevoile unice ale pacientului, respectând faptul că fiecare dintre noi nu este neapărat menit să arate și să funcționeze în același mod. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că osteopatul nu prescrie luni sau ani de tratament la prima vizită, ci lasă prescripția să se desfășoare pe măsură ce procesul de tratament avansează.
.