Cum ne judecăm unii pe alții: Uneori este rău să fii prietenos și competent

Îmi făceam griji că oamenii mă judecau mereu. Am încetat să mă mai îngrijorez abia când mi-am dat seama că era inevitabil. Preluăm în mod constant informații despre lumea noastră socială, iar acest lucru poate implica judecarea oamenilor. Aceste judecăți pot fi super rapide și automate. Unele cercetări au arătat chiar că ne putem forma impresii destul de precise despre oameni în doar câteva secunde.

Ce fel de judecăți facem, totuși? S-ar putea să credeți că există un trilion de moduri de a judeca o persoană (dar doar 50 de moduri de a vă părăsi iubitul). De ceva vreme, însă, psihologii au fost destul de convinși că aceste judecăți se reduc la doar câteva esențiale. O nouă cercetare a făcut un pas mai departe. Aceste studii au testat dacă impresiile noastre generale pozitive și negative despre oameni depind de combinația specifică a acestor judecăți cheie.

Cele 3 judecăți cheie

Pentru o lungă perioadă de timp, consensul părea să fie că facem două judecăți cheie despre oameni: cât de calzi sunt și cât de competenți sunt. Înainte, pe acest blog, am scris despre modul în care aceste judecăți cheie se aplică chiar și la non-umani. Mai exact, ele se aplică la percepțiile oamenilor despre organizațiile non-profit vs. cele cu scop lucrativ. Mai recent, însă, psihologii au extins acest lucru. Noi dovezi sugerează că judecățile de „căldură” pe care le facem sunt de fapt două judecăți diferite – moralitate și sociabilitate. Marco Brambilla și Colin Leach oferă o privire de ansamblu frumoasă în lucrarea lor din 2014 din Social Cognition.

Moralitate: atunci când judecăm moralitatea cuiva, îl judecăm pe baza modului în care se poartă cu ceilalți oameni. În mod specific, însă, această judecată se referă la faptul dacă îi tratează pe ceilalți în moduri „corecte” și „bazate pe principii”. Onestitatea, încrederea și sinceritatea, de exemplu, sunt judecăți de moralitate.

Sociabilitate: atunci când judecăm sociabilitatea cuiva, îl judecăm în funcție de cât de mult îi tratează pe ceilalți oameni în moduri care să promoveze relațiile afective. Exemple de acest tip de judecată ar fi cât de prietenoasă, simpatică și amabilă pare persoana respectivă.

Competență: atunci când judecăm compentența cuiva, o judecăm pe baza cât de capabilă credem că este persoana respectivă să își îndeplinească obiectivele. Ori de câte ori judecați inteligența, îndemânarea și încrederea în sine a cuiva, faceți o judecată de competență.

Moralitatea contează cel mai mult în judecarea oamenilor

Chiar dacă ne formăm impresii despre oameni pe baza tuturor acestor trei judecăți cheie, cercetările arată că judecata de moralitate este cea mai importantă. Un studiu i-a întrebat pur și simplu pe oameni care ar fi cele mai importante informații pentru a-și forma o impresie despre un străin. Având în vedere opțiunile, oamenii au fost mult mai interesați să afle despre caracterul moral al unei persoane decât despre alte trăsături.

Nu este vorba doar de faptul că oamenii vor să știe despre caracterul moral al unei persoane. Atunci când aflăm despre onestitatea și încrederea unei persoane, acest lucru contează în opiniile noastre despre ea mai mult decât alte informații. Mai multe studii au arătat acest lucru.

Cum rămâne cu sociabilitatea și competența?

Atunci, o mare parte din modul în care judecăm alte persoane se bazează pe caracterul lor moral, și se pare că acest lucru afectează modul în care vedem sociabilitatea și competența oamenilor. Noile cercetări arată că faptul că faptul că noi credem că sociabilitatea sau competența sunt calități pozitive depinde de faptul că noi credem că persoana respectivă este morală sau nu.

Dacă o persoană este sociabilă sau competentă ne vorbește despre cât de bine își poate atinge obiectivele. Faptul că o persoană este morală sau nu ne spune care sunt aceste scopuri. Deci, dacă o persoană are scopuri bune (morale), atunci ne place de ea dacă este sociabilă și competentă, deoarece credem că poate atinge acele scopuri. Dar dacă o persoană are scopuri rele (imorale), atunci nu ne place dacă este sociabilă și competentă. În acest caz, aceste trăsături ne indică faptul că această persoană este capabilă să realizeze acele scopuri imorale.

De exemplu, într-un studiu, oamenii au văzut competența ca pe o calitate dezirabilă pentru prietenii lor, dar au văzut-o ca pe o calitate dezirabilă pentru dușmanii lor.

Într-un nou set de studii, însă, Justin Landy și colegii săi au testat această idee chiar mai atent. Într-unul dintre studiile lor, ei au cerut oamenilor să-și formeze impresii despre o serie întreagă de personaje inventate. Fiecare dintre aceste personaje a fost definit pur și simplu prin două adjective. Un adjectiv descria caracterul moral al persoanei respective (de exemplu, „cinstit” sau „imoral”). Celălalt adjectiv descria fie sociabilitatea persoanei (de exemplu, „prietenos” sau „introvertit”), fie competența (de exemplu, „capabil” sau „nepriceput”). Având în vedere aceste informații, oamenii au evaluat apoi impresiile lor generale pozitive sau negative.

În general, oamenii au apreciat mai mult personajele morale decât cele imorale. Acest lucru nu este prea surprinzător, mai ales având în vedere cât de mult ne pasă de caracterul moral al unei persoane.

Mai interesant, totuși, este că oamenii au avut impresii pozitive despre personajele sociabile și competente doar dacă aceste personaje erau, de asemenea, morale. Oamenii aveau impresii negative despre personajele sociabile și competente atunci când acestea erau descrise ca fiind imorale. Într-un alt studiu, s-a dovedit că, atunci când erau imorale, personajele competente și sociabile erau displăcute la fel de mult ca personajele incompetente și nesociabile. De acord, în primul dintre aceste studii (în general, al doilea studiu al lui Landy et al.), oamenii aveau totuși mai multe impresii negative despre personajele imorale și incompetente/nesociabile decât despre personajele imorale și competente/sociabile.

Și dacă vi se pare ciudat că toate acestea se bazează pe impresiile oamenilor despre personaje inventate cu descrieri din două cuvinte, fiți siguri – un alt studiu a găsit aceleași tipare atunci când participanții au aflat despre o altă persoană citind o relatare mai completă a comportamentului acelei persoane.

Suntem cu toții atât de critici

Scopul tuturor acestor lucruri nu este doar un mod științific de a spune că oamenii sunt cu adevărat critici. S-ar putea să fie adevărat Este adevărat. dar cea mai importantă concluzie pentru modul în care înțelegem psihologia este că impresiile noastre despre alți oameni s-ar putea reduce la trei judecăți simple: moralitatea, sociabilitatea și competența lor. Dintre acestea trei, se pare că judecățile noastre despre moralitatea oamenilor domină impresiile noastre. Mai presus de orice, ne plac mai mult oamenii de încredere și etici decât omologii lor imorali.

Dar, în loc să fie doar regele tuturor judecăților, caracterul moral al unei persoane influențează și modul în care ne gândim la sociabilitatea și competența lor. În mod normal, am avea impresii pozitive despre o persoană prietenoasă și pricepută. Totuși, dacă acea persoană pare, de asemenea, imorală, prietenia și capacitatea ei o transformă într-o amenințare.

Gândiți-vă doar la tipul acela de la serviciu. Știți la cine mă refer. Se înțelege cu oamenii și este bun la locul de muncă, dar tu simți că nu poți avea încredere în el. Această lipsă de încredere ar putea face ca șmecheria și capacitatea lui să fie cu atât mai îngrijorătoare. Aceasta este esența acestei cercetări. Ne formăm aceste judecăți distincte, dar modul în care ele se unesc pentru a forma o impresie generală despre cineva este puțin mai complicat.