Antropologia este studiul originii și dezvoltării societăților și culturilor umane. Cultura reprezintă comportamentul învățat al oamenilor, inclusiv limbile, sistemele de credință, structurile sociale, instituțiile și bunurile materiale ale acestora. Antropologii studiază caracteristicile comunităților umane trecute și prezente printr-o varietate de tehnici. Făcând acest lucru, ei investighează și descriu modul în care diferite popoare din lumea noastră au trăit de-a lungul istoriei.
Antropologii urmăresc să studieze și să prezinte subiecții lor umani într-un mod clar și nepărtinitor. Ei încearcă să realizeze acest lucru prin observarea subiecților în mediul lor local. Antropologii descriu apoi interacțiunile și obiceiurile, un proces cunoscut sub numele de etnografie. Prin participarea la viața de zi cu zi a subiecților lor, antropologii pot înțelege și explica mai bine scopul instituțiilor, culturii și practicilor locale. Acest proces este cunoscut sub numele de observare-participare.
Pentru că antropologii studiază societăți și culturi diferite de a lor, ei trebuie să își evalueze interpretările pentru a se asigura că nu sunt părtinitoare. Această prejudecată este cunoscută sub numele de etnocentrism, sau obiceiul de a vedea toate grupurile ca fiind inferioare unui alt grup cultural, de obicei al lor.
Consumate în ansamblul lor, aceste etape le permit antropologilor să descrie oamenii prin termenii proprii ai oamenilor.
Subdiscipline ale antropologiei
Diversele subiecte de studiu ale antropologiei sunt în general clasificate în patru subdiscipline. O subdisciplină este un domeniu de studiu specializat în cadrul unui subiect sau al unei discipline mai largi. Antropologii se specializează în antropologie culturală sau socială, antropologie lingvistică, antropologie biologică sau fizică și arheologie. În timp ce subdisciplinele se pot suprapune și nu sunt întotdeauna considerate de către cercetători ca fiind distincte, fiecare tinde să utilizeze tehnici și metode diferite.
Antropologia culturală
Antropologia culturală, cunoscută și sub numele de antropologie socială, este studiul comportamentului învățat al grupurilor de oameni în medii specifice. Antropologii culturali își bazează activitatea pe etnografie, o metodă de cercetare care folosește munca de teren și observarea participativă pentru a studia culturile și obiceiurile individuale.
Elizabeth Kapu’uwailani Lindsey este bursieră National Geographic în domeniul antropologiei. În calitate de doctorandă, ea a documentat tradițiile rare și aproape pierdute ale palu, navigatorii din Micronezia care nu folosesc hărți sau instrumente. Printre tradițiile pe care le-a studiat se numără cântecele și practicile Satawalese, un mic grup cultural originar dintr-un singur atol de corali din Statele Federate ale Microneziei.
Antropologii culturali care analizează și compară diferite culturi sunt cunoscuți sub numele de etnologi. Etnologii pot observa modul în care anumite obiceiuri se dezvoltă diferit în diferite culturi și interpretează de ce există aceste diferențe.
Exploratorul rezident al National Geographic, Wade Davis, este un etnobotanist. El a petrecut mai mult de trei ani în America Latină, colectând și studiind plante pe care diferite grupuri indigene le folosesc în viața lor de zi cu zi. Munca sa compară modul în care aceste grupuri înțeleg și folosesc plantele ca hrană, medicament și în cadrul ceremoniilor religioase.
Antropologie lingvistică
Antropologia lingvistică este studiul modului în care limba influențează viața socială. Antropologii lingviști spun că limbajul le oferă oamenilor instrumentele intelectuale pentru a gândi și a acționa în lume. Antropologii lingviști se concentrează asupra modului în care limbajul modelează societățile și rețelele lor sociale, credințele culturale și modul în care se înțeleg pe ei înșiși și mediul în care trăiesc.
Pentru a înțelege modul în care oamenii folosesc limbajul în scopuri sociale și culturale, antropologii lingviști documentează îndeaproape ceea ce spun oamenii în timp ce se angajează în activitățile sociale zilnice. Această documentare se bazează pe observarea-participare și pe alte metode, inclusiv înregistrarea audiovizuală și interviurile cu participanții.
Lera Boroditsky, un om de știință cognitiv, studiază formele de comunicare în rândul Pormpuraaw, o comunitate aborigenă din Australia. Boroditsky a constatat că aproape toate activitățile zilnice și conversațiile erau plasate în contextul direcțiilor cardinale. De exemplu, atunci când saluți pe cineva în Pormpuraaw, se întreabă: „Unde te duci?”. Un răspuns poate fi: „Un drum lung spre sud-sud-vest”. O persoană ar putea avertiza pe alta că „Există un șarpe lângă piciorul tău din nord-vest”. Acest limbaj le permite celor din Pormpuraaw să se localizeze și să se orienteze în peisaje cu o precizie extremă, dar face comunicarea aproape imposibilă pentru cei care nu au o cunoaștere absolută a direcțiilor cardinale.
Antropologii lingviști pot documenta limbi native care sunt în pericol de dispariție. Proiectul Enduring Voices de la National Geographic își propune să prevină dispariția limbilor prin intermediul unor expediții care creează înregistrări textuale, vizuale și auditive ale limbilor amenințate. De asemenea, proiectul asistă comunitățile indigene în eforturile lor de revitalizare și menținere a limbilor lor. Enduring Voices a documentat limba Chipaya din Bolivia, limba Yshyr Chamacoco din Paraguay și limba Matugar Panau din Papua Noua Guinee, printre multe altele.
Antropologie biologică
Antropologia biologică, cunoscută și sub numele de antropologie fizică, este studiul evoluției ființelor umane și a rudelor lor vii și fosile. Antropologia biologică plasează evoluția umană în contextul culturii și comportamentului uman. Aceasta înseamnă că antropologii biologici analizează modul în care evoluțiile fizice, cum ar fi schimbările în scheletul nostru sau în constituția genetică, sunt interconectate cu comportamentele sociale și culturale de-a lungul istoriei.
Pentru a înțelege cum au evoluat oamenii din forme de viață anterioare, unii antropologi biologici studiază primatele, cum ar fi maimuțele și maimuțele. Primatele sunt considerate cele mai apropiate rude vii ale noastre. Analiza asemănărilor și diferențelor dintre ființele umane și „marile maimuțe” îi ajută pe antropologii biologi să înțeleagă evoluția umană.
Jane Goodall, un primatolog, a studiat cimpanzeii sălbatici din Tanzania timp de mai bine de 40 de ani. Trăind cu aceste primate pentru perioade lungi de timp, Goodall a descoperit o serie de asemănări între oameni și cimpanzei.
Una dintre cele mai notabile descoperiri ale lui Goodall a fost aceea că cimpanzeii folosesc unelte de bază, cum ar fi bețele. Fabricarea de unelte este considerată un punct cheie în evoluția umană. Antropologii biologici leagă evoluția mâinii umane, cu un deget mare mai lung și mușchi de prindere mai puternici, de concentrarea strămoșilor noștri străvechi asupra fabricării de unelte.
Alți antropologi biologi examinează rămășițele scheletice ale strămoșilor noștri umani pentru a vedea cum ne-am adaptat la diferite medii fizice și structuri sociale de-a lungul timpului. Această specialitate este cunoscută sub numele de paleontologie umană sau paleoantropologie.
Zeresenay Alemseged, un explorator National Geographic, examinează fosilele de hominizi găsite în situl antropologic Busidima-Dikika din Etiopia. Munca lui Alemseged urmărește să demonstreze că o mare diversitate de specii timpurii de hominizi a existat în urmă cu trei până la patru milioane de ani. Paleoantropologii studiază de ce unele specii de hominide au reușit să supraviețuiască timp de mii de ani, în timp ce altele nu au reușit.
Antropologia biologică se poate concentra pe modul în care caracteristicile biologice ale oamenilor vii sunt legate de practicile lor sociale sau culturale. De exemplu, Ju/’hoansi, o societate care se hrănește din Namibia, a dezvoltat caracteristici fizice unice ca răspuns la vremea rece și la lipsa de alimente bogate în calorii. Un strat gros de grăsime protejează organele vitale din piept și abdomen, iar venele se micșorează pe timp de noapte. Acest lucru reduce pierderile de căldură ale Ju/’hoansi și le menține temperatura centrală a corpului la niveluri normale.
Arheologie
Arheologia este studiul trecutului uman cu ajutorul resturilor materiale. Aceste rămășițe pot fi orice obiecte pe care oamenii le-au creat, modificat sau folosit. Arheologii descoperă și examinează cu atenție aceste obiecte pentru a interpreta experiențele și activitățile popoarelor și civilizațiilor de-a lungul istoriei.
Arheologii își concentrează adesea activitatea asupra unei anumite perioade istorice. Arheologii pot studia culturile preistorice – culturi care au existat înainte de inventarea scrisului. Aceste studii sunt importante deoarece reconstituirea modului de viață al unei culturi preistorice se poate face numai prin interpretarea artefactelor pe care le-au lăsat în urmă. De exemplu, cochiliile de ouă de macrou, rămășițele scheletice și imaginile ceramice recuperate în siturile arheologice din sud-vestul Statelor Unite sugerează rolul important pe care l-au jucat maidanezii ca obiecte exotice de comerț și obiecte de cult pentru popoarele preistorice din acea zonă.
Alți arheologi își pot concentra studiile asupra unei culturi specifice sau asupra unui aspect al vieții culturale. Constanza Ceruti, National Geographic Emerging Explorer, este un arheolog de mare altitudine specializat în artefacte și caracteristici ale Imperiului Inca. Pe lângă dovezile arheologice, Ceruti analizează sursele istorice și credințele tradiționale andine. Aceste date o ajută să reconstruiască cum arătau siturile antice, semnificația simbolică din spatele fiecărui artefact și modul în care se desfășurau ceremoniile.
Istoria antropologiei
De-a lungul istoriei, studiul antropologiei a reflectat evoluția relațiilor noastre cu alți oameni și culturi. Aceste relații sunt profund legate de forțele politice, economice și sociale prezente în diferite momente ale istoriei.
Studiul istoriei a fost un aspect important al culturilor antice grecești și romane, care se concentrau pe utilizarea rațiunii și a cercetării pentru a înțelege și a crea societăți juste. Herodot, un istoric grec, a călătorit prin regiuni atât de îndepărtate precum Libia, Ucraina, Egiptul și Siria de astăzi, în secolul al V-lea î.Hr. Herodot a călătorit în aceste locuri pentru a înțelege originile conflictului dintre greci și persani. Pe lângă relatările istorice, Herodot a descris obiceiurile și structurile sociale ale popoarelor pe care le-a vizitat. Aceste observații detaliate sunt considerate unul dintre primele exerciții de etnografie din lume.
Stabilirea rutelor de schimb a fost, de asemenea, o evoluție importantă în extinderea interesului pentru societăți și culturi. Zhang Qian a fost un diplomat care a negociat acorduri comerciale și tratate între China și comunitățile din Asia Centrală, de exemplu. Diplomația și interesul lui Zhang pentru Asia Centrală au contribuit la stimularea dezvoltării Drumului Mătăsii, una dintre cele mai mari rețele de comerț, comunicare și schimburi din istorie. Drumul Mătăsii a oferit o legătură vitală între Asia, Africa de Est și Europa de Est timp de mii de ani.
Ecologi și exploratori medievali, care au călătorit în lume pentru a dezvolta noi parteneriate comerciale, au continuat să țină socoteli despre culturile pe care le-au întâlnit. Marco Polo, un negustor venețian, a scris primele descrieri detaliate ale Asiei Centrale și Chinei, unde a călătorit timp de 24 de ani. Scrierile lui Polo au elaborat foarte mult primele înțelegeri ale Europei despre Asia, popoarele și practicile sale.
Ibn Battuta a călătorit mult mai mult decât Marco Polo. Battuta a fost un erudit marocan care a călătorit în mod regulat prin Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Expedițiile sale, atât în est, până în India și China, cât și în sud, până în Kenya, sunt consemnate în memoriile sale, Rihla.
Mulți cercetători susțin că antropologia modernă s-a dezvoltat în timpul Secolului Luminilor, o mișcare culturală din Europa secolului al XVIII-lea care s-a concentrat pe puterea rațiunii de a avansa societatea și cunoașterea. Cercetătorii Iluminismului urmăreau să înțeleagă comportamentul uman și societatea ca fenomene care urmau principii definite. Această activitate a fost puternic influențată de lucrările istoricilor naturali, cum ar fi Georges Buffon. Buffon a studiat umanitatea ca pe o specie zoologică – o comunitate de Homo sapiens era doar o parte din flora și fauna unei zone.
Europenii au aplicat principiile istoriei naturale pentru a documenta locuitorii din teritoriile nou colonizate și alte culturi indigene cu care au intrat în contact. Savanții coloniali au studiat aceste culturi ca fiind „primitive umane”, inferioare societăților avansate din Europa. Aceste studii au justificat agenda colonială prin descrierea teritoriilor și popoarelor străine ca având nevoie de rațiunea și controlul european. Astăzi, recunoaștem aceste studii ca fiind rasiste.
Gândirea colonială a afectat profund activitatea antropologilor din secolul al XIX-lea. Aceștia au urmat două teorii principale în studiile lor: evoluționismul și difuzionismul. Evoluționiștii susțineau că toate societățile se dezvoltă într-o secvență previzibilă, universală. Antropologii care credeau în evoluționism plasau culturile în cadrul acestei secvențe. Ei plasau coloniile neeurocentrice în stadiul de „sălbăticie” și considerau că doar puterile europene se aflau în stadiul de „civilizație”. Evoluționiștii credeau că toate societățile vor ajunge în stadiul de civilizație atunci când vor adopta trăsăturile acestor puteri. Dimpotrivă, ei au studiat societățile „sălbatice” ca un mijloc de a înțelege originile primitive ale civilizațiilor europene.
Difuzioniștii credeau că toate societățile provin dintr-un set de „cercuri culturale” care și-au răspândit, sau au difuzat, practicile în întreaga lume. Analizând și comparând trăsăturile culturale ale unei societăți, difuzioniștii puteau determina din ce cerc cultural a derivat acea societate. W.J. Perry, un antropolog britanic, credea că toate aspectele culturilor lumii – agricultura, animalele domestice, olăritul, civilizația însăși – s-au dezvoltat dintr-un singur cerc cultural: Egipt.
Difuzioniștii și evoluționiștii au susținut amândoi că toate culturile pot fi comparate între ele. De asemenea, ei credeau că anumite culturi (mai ales a lor) erau superioare altora.
Aceste teorii au fost aspru criticate de antropologii secolului al XX-lea, care s-au străduit să înțeleagă anumite culturi în termenii proprii ai acelor culturi, nu în comparație cu tradițiile europene. Teoria relativismului cultural, susținută de pionierul antropologului germano-american Franz Boas, susținea că se pot înțelege credințele și comportamentele unei persoane doar în contextul propriei sale culturi.
Pentru a pune societățile în context cultural, antropologii au început să trăiască în aceste societăți pentru perioade lungi de timp. Ei au folosit instrumentele observației participante și ale etnografiei pentru a înțelege și descrie mai bine viața socială și culturală a unui grup. Îndepărtându-se de compararea culturilor și de găsirea unor legi universale despre comportamentul uman, antropologii moderni descriu culturi sau societăți particulare la un anumit loc și timp.
Alți antropologi au început să critice accentul pus de disciplină pe culturile din țările în curs de dezvoltare. Acești antropologi s-au orientat spre analiza practicilor din viața de zi cu zi din lumea dezvoltată. Ca urmare, au fost efectuate lucrări etnografice asupra unei varietăți mai mari de societăți umane, de la ierarhii universitare la echipe sportive de liceu și până la rezidenți ai căminelor de bătrâni.
Antropologia astăzi
Noile tehnologii și domeniile de studiu emergente permit antropologilor contemporani să descopere și să analizeze informații mai complexe despre popoare și culturi. Arheologii și antropologii biologi folosesc scanerele CT, care combină o serie de vederi cu raze X luate din diferite unghiuri, pentru a produce imagini în secțiune transversală ale oaselor și țesuturilor moi din interiorul rămășițelor umane.
Zahi Hawass, fost explorator rezident al National Geographic, a folosit scanări CT pe mumii egiptene antice pentru a afla mai multe despre modelele de boală, sănătate și mortalitate în Egiptul antic. Aceste scanări au dezvăluit o mumie ca fiind o femeie obeză, în vârstă de 50 de ani, care suferea de carii dentare. Hawass și echipa sa au reușit să identifice această mumie ca fiind regina Hatshepsut, o figură majoră a istoriei egiptene, după ce au găsit unul dintre dinții ei lipsă într-o cutie rituală inscripționată cu numele ei.
Domeniul geneticii folosește elemente de antropologie și biologie. Genetica este studiul modului în care caracteristicile sunt transmise de la o generație la alta. Geneticienii studiază ADN-ul, o substanță chimică din fiecare celulă vie a fiecărui organism. Studiile ADN sugerează că toate ființele umane descind dintr-un grup de strămoși, dintre care unii au început să migreze din Africa Centrală în urmă cu aproximativ 60.000 de ani.
Antropologii își aplică, de asemenea, abilitățile și instrumentele pentru a înțelege modul în care oamenii creează noi conexiuni sociale și identități culturale. Michael Wesch, National Geographic Emerging Explorer, studiază modul în care noile platforme media și tehnologiile digitale, cum ar fi Facebook și YouTube, schimbă modul în care oamenii comunică și relaționează unii cu alții. În calitate de „etnograf digital”, descoperirile lui Wesch despre relațiile noastre cu noile media sunt adesea prezentate sub formă de videoclipuri sau experiențe web interactive care încorporează sute de participanți-observatori. Wesch este unul dintre numeroșii antropologi care extind modul în care înțelegem și navigăm în mediul nostru digital, precum și abordarea noastră în ceea ce privește cercetarea antropologică.
.