Memoria principală se referă la memoria fizică internă a calculatorului. Cuvântul principal este folosit pentru a o deosebi de dispozitivele externe de stocare în masă, cum ar fi unitățile de disc. Alți termeni utilizați pentru a desemna memoria principală includ RAM și stocare primară.
Computerul poate manipula numai datele care se află în memoria principală. Prin urmare, fiecare program pe care îl executați și fiecare fișier pe care îl accesați trebuie să fie copiat de pe un dispozitiv de stocare în memoria principală. Cantitatea de memorie principală de pe un calculator este crucială deoarece determină câte programe pot fi executate în același timp și câte date pot fi disponibile cu ușurință pentru un program.
Pentru că adesea calculatoarele au prea puțină memorie principală pentru a conține toate datele de care au nevoie, inginerii de calculatoare au inventat o tehnică numită swapping, în care porțiuni de date sunt copiate în memoria principală pe măsură ce sunt necesare. Swapping-ul are loc atunci când nu există loc în memorie pentru datele necesare. Atunci când o porțiune de date este copiată în memorie, o porțiune de dimensiuni egale este copiată (swapped) pentru a face loc.
Acum, majoritatea PC-urilor vin cu un minim de 32 de megaocteți de memorie principală. De obicei, puteți crește cantitatea de memorie prin inserarea de memorie suplimentară sub formă de cipuri.