?IMAGINE: Susan Shore, cercetător la Universitatea din Michigan, examinează locația electrozilor de stimulare și înregistrare folosiți pentru a urmări activitatea celulelor nervoase din centrul auditiv al creierului. Munca ei aruncă lumină asupra… vezi mai mult
Credit: Universitatea din Michigan
Vă sună urechile după un concert puternic?” Nervii care simt atingerea la nivelul feței și gâtului ar putea fi în spatele gălăgiei din creierul dumneavoastră, spun cercetătorii de la Universitatea din Michigan.
Celele nervoase care simt atingerea își intensifică activitatea în creier după ce celulele auditive sunt deteriorate, arată un studiu realizat de oamenii de știință de la U-M Kresge Hearing Research Institute. Hiperactivitatea acestor neuroni senzori de atingere joacă probabil un rol important în tinitus, adesea numit „țiuit în urechi”. Studiul, acum online în European Journal of Neuroscience, va apărea în primul număr din ianuarie al revistei.
Constatările cercetării au fost făcute pe animale, dar sugerează că tratamentele disponibile, cum ar fi acupunctura, dacă sunt folosite pentru a viza nervii din cap și gât, ar putea oferi o ușurare pentru unele persoane afectate de tinitus, spune Susan E. Shore, Ph.D., autorul principal al studiului și profesor de cercetare în cadrul Departamentului de Otorinolaringologie și al Institutului de Cercetare a Auzului Kresge de la Școala Medicală U-M.
Persoanele cu tinitus simt țiuituri sau alte sunete în urechi sau în cap atunci când nu există o sursă exterioară. Fie că este ușor și intermitent sau cronic și sever, tinitus afectează aproximativ una din 10 persoane. Se estimează că 13 milioane de persoane din Europa de Vest și din Statele Unite ale Americii solicită sfaturi medicale pentru acesta. Este o problemă în creștere pentru veteranii de război. Începând cu anul 2000, numărul veteranilor care primesc invaliditate legată de serviciu pentru tinitus a crescut cu cel puțin 18% în fiecare an, potrivit Asociației americane pentru tinitus.
Un număr din ce în ce mai mare de baby-boomeri descoperă, de asemenea, că atunci când nu mai aud la fel de bine ca înainte, tinitusul pare să se instaleze. Afecțiunea apare frecvent în cazul pierderii auzului, dar și după traumatisme la nivelul capului sau al gâtului, cum ar fi lovituri de bici sau lucrări dentare.
Tinnitusul variază la indivizi de la un ton slab, ascuțit, la valuri oceanice care șuieră până la un ciripit enervant asemănător cu cel al greierilor sau frânele care scârțâie. Pentru unii, este constant și debilitant.
Câteva persoane, în mod ciudat, descoperă că, dacă strâng maxilarul sau apasă pe față sau pe gât, pot opri temporar tinitusul sau, în unele cazuri, îl pot provoca. Pentru a înțelege tinitus și legătura sa ciudată cu senzațiile tactile, Shore și echipa sa de cercetare au efectuat o serie de studii pe cobai, măsurând activitatea nervoasă într-o parte a creierului numită nucleul cohlear dorsal care procesează semnalele auditive și de altă natură.
În cazul auzului normal, nucleul cohlear dorsal este prima oprire în creier pentru semnalele sonore care sosesc de la ureche prin intermediul nervului auditiv. Este, de asemenea, un centru în care neuronii „multitasking” procesează semnalele senzoriale din alte părți ale creierului.
„În acest studiu, am arătat că, atunci când există o pierdere a auzului, alte părți ale creierului care în mod normal transmit semnale către nucleul cohlear au un efect sporit”, spune Shore, care este, de asemenea, profesor asociat în cadrul Departamentului de Fiziologie Moleculară și Integrativă de la Școala Medicală U-M.
„Atunci când îndepărtați o sursă de excitație, o altă sursă vine să compenseze. Sistemul somatosenzorial intervine, dar poate supracompensa și poate contribui la provocarea tinnitei”, spune ea.
Sistemul somatosenzorial este o rețea de nervi din corp care furnizează informații către creier despre atingere, vibrații, temperatura pielii și durere. Partea sistemului care furnizează senzații de la nivelul feței și al capului, numită sistemul trigemen, aduce semnale către nucleul cohlear care ne ajută să auzim și să vorbim.
Dar atunci când oamenii se confruntă cu pierderea auzului sau cu un alt eveniment, cum ar fi umplerea unei carii sau implantarea unui dinte, acești neuroni de la nivelul feței și al capului pot răspunde ca niște rude exagerat de serviabile într-o criză familială. Aprinderea neuronilor rezultată în nucleul cohlear, la fel ca prea multe apeluri telefonice, creează vacarmul de tinitus, un „sunet fantomă” produs în creier.
În cadrul studiului, Shore și cel de-al doilea autor al lucrării, Seth Koehler, doctorand al U-M în cadrul departamentelor de Otorinolaringologie și Inginerie Biomedicală ale U-M, au măsurat modelele de activitate a neuronilor din creierul unor cobai normali și surzi. Ei au folosit o matrice de 16 electrozi pentru a măsura semnalele provenite de la nervul trigemen și de la neuronii multisenzoriali din nucleul cohlear dorsal. Când au comparat rezultatele în cele două grupuri, au descoperit diferențe clare în activitatea nervului trigemen.
„Studiul arată că, la animalele surde, răspunsul somatosenzorial este mult mai puternic decât la animalele cu auz normal”, spune Shore.
Echipa de cercetare a lui Shore știa din cercetări anterioare că unii neuroni din nucleul cohlear devin hiperactivi după afectarea auzului, iar această hiperactivitate a fost legată de tinitus la animale.
„Acest studiu arată că doar acei neuroni care primesc intrări somatosenzoriale devin hiperactivi”, spune ea, ceea ce ar trebui să facă mai simplă căutarea tratamentelor pentru tinitus la unele persoane.
Multe persoane cu sindromul articulației temporomandibulare (ATM), o afecțiune care provoacă dureri frecvente la nivelul maxilarului, se confruntă cu tinitus. Cercetarea lui Shore ar putea duce la o mai bună înțelegere a acestei legături. La persoanele cu ATM, sistemul somatosenzorial este perturbat și inflamat. Shore spune că este posibil ca în această situație, ca și în cazul pierderii auzului, neuronii somatosenzoriali să stârnească o activitate neuronală excesivă în nucleul cohlear.
În afară de Shore și Koehler, Mark Oldakowski, cercetător asociat la U-M la momentul studiului, Sana Syed, pe atunci studentă la U-M în cadrul programului Undergraduate Research Opportunity Program și Larry F. Hughes, profesor la Southern Illinois University School of Medicine, sunt coautori ai lucrării.
Finanțarea acestei cercetări a venit de la Tinnitus Research Consortium, Tinnitus Research Initiative și de la National Institutes of Health. Shore face parte din consiliul de administrație al American Tinnitus Association.
Pentru informații despre tinitus: