Cazurile lui George Floyd și Breonna Taylor reprezintă doar două exemple recente și îngrozitoare de brutalitate polițienească care au dus la pierderi inutile de vieți omenești. Grozăvia acestor cazuri este amplificată de faptul că americanii de culoare – atât George Floyd, cât și Breonna Taylor sunt de culoare – au un risc de peste 2,5 ori mai mare de a fi uciși de poliție decât americanii albi. Deși statisticienii, specialiștii în științe sociale și activiștii contestă cauza principală a acestei diferențe (de exemplu, rasismul sistemic, ratele criminalității, cultura, socioeconomia), un lucru este sigur: atunci când un ofițer de poliție ia viața unei alte persoane, responsabilitatea pentru acest lucru îi revine în cele din urmă acelui ofițer.
Personalitatea se referă la modul în care oamenii gândesc, simt și acționează diferit unul față de celălalt. Unii oameni cred că medicii pot fi de încredere, alții nu. Există filme pe care unii oameni le iubesc, iar alții le urăsc. Unii oameni își fac patul în fiecare dimineață, alții nu. Practic, orice diferență dintre oameni este legată de personalitate. Ofițerii de poliție, la fel ca toți oamenii, diferă în modul în care răspund la situațiile pe care le întâlnesc. Acolo unde un ofițer de poliție vede amenințări și răspunde violent, altul nu o face.
Întâlnirile mortale cu poliția din ultimul deceniu sau cam așa ceva au dus la apeluri repetate pentru reforma poliției. În 2018, de exemplu, Departamentul de Poliție din New York a început un program de formare privind prejudecățile implicite. Programe similare fuseseră deja adoptate pe întreg teritoriul Statelor Unite, deși eficacitatea acestor programe a fost serios pusă la îndoială. Cel mai recent, consiliul municipal din Minneapolis a votat pentru desfințarea departamentului de poliție al orașului. Deși unele încercări de reformă a poliției sunt mai bune decât altele, este important să ne întrebăm dacă formarea, educația și reforma politicilor sunt chiar locul potrivit de unde să începem pentru a face față brutalității poliției.
Într-un număr de stand-up comedy care a devenit viral, Chris Rock a afirmat ceea ce mulți dintre noi știu deja. Munca în poliție este dificilă, riscantă și inerent periculoasă. Oamenii care își dedică viața pentru a-și servi și proteja comunitățile merită cel mai mare respect. Dar, așa cum subliniază și domnul Rock, „În unele locuri de muncă, toată lumea trebuie să fie bună”. Nu poți avea greșeli. Nu poți avea „doar câteva mere stricate”. Cel mai bun mod de a ține merele stricate în afara butoiului tău este să eviți în primul rând să alegi merele stricate. Cel mai bun mod de a evita brutalitatea poliției este să evitați să angajați oameni care sunt susceptibili să recurgă la tactici nejustificabile, violente și care pot pune capăt vieții atunci când sunt sub presiune.
Psihologia personalității are o lungă istorie în a ajuta comunitățile să angajeze ofițeri de poliție mai buni. Spre deosebire de evaluările clinice din vechime care erau folosite pentru a diagnostica tulburările de personalitate (de exemplu, MMPI), evaluările moderne de personalitate sunt folosite pentru a prezice comportamentul de zi cu zi la locul de muncă, cât de eficient își fac oamenii treaba și cum răspund oamenii în condiții de stres. Mai mult decât atât, evaluările bine concepute promovează diversitatea și incluziunea prin faptul că oferă o viziune imparțială asupra adecvării unui candidat la un anumit loc de muncă. Adică, bărbații și femeile obțin aceleași scoruri medii și persoanele de diferite etnii obțin aceleași scoruri medii. Pe scurt, evaluările de personalitate validate științific oferă o modalitate corectă și echitabilă de a angaja ofițeri de poliție mai buni, de a reduce brutalitatea poliției și de a reconstrui respectul și admirația pe care le merită ofițerii de poliție.
Acest post a fost scris în colaborare de Chase Winterberg, M.A., J.D.
.