„Am auzit că japonezii sunt foarte politicoși. Este adevărat?”
Nu vă pot spune de câte ori m-au întrebat oamenii acest lucru, mai ales în călătoriile spre casă, în Statele Unite. Mulți americani își imaginează o țară plină de oameni care spun „Scuzați-mă”, „Mulțumesc” și „Vă rog” la fiecare două propoziții. Dar, bineînțeles, acest lucru nu este adevărat; japonezii folosesc aceste fraze în fiecare propoziție. Cel puțin o dată.
Tomăm, de exemplu, dublul și triplul „Mulțumesc”. Un lucru care m-a surprins când am venit prima dată în Japonia nu a fost faptul că japonezii spun întotdeauna „Mulțumesc”, ci că ei consideră că un singur „mulțumesc” nu este nici pe departe suficient, chiar și atunci când își exprimă recunoștința pentru cel mai mic lucru. Data viitoare când plecați dintr-un restaurant japonez, numărați de câte ori personalul vă mulțumește pentru că ați venit. Apoi numărați de câte ori vă mulțumește fiecare membru al personalului în parte, la diferite volume. Vă veți simți ca și cum ați fi câștigat la Loteria Mulțumirii.
În engleză avem „Thanks again”, ceea ce înseamnă că am mulțumit deja și vă anunțăm că ne dăm seama de acest lucru și vă mulțumim din nou. Dacă am mulțumi a treia oară, mă întreb ce am spune. Poate „Mulțumesc de trei ori”. Dar japonezii nu se preocupă de câte ori v-au mulțumit. Ei pur și simplu continuă să mulțumească. Într-adevăr, mulțumirea este darul care continuă să ofere. Și mulțumind.
Și ceea ce îmi place este că cuvântul „mulțumesc” în japoneză are ceea ce este practic un timp trecut. Deci, „arigatou gozaimasu” este „mulțumesc”, în timp ce „arigatou gozaimashita” este „mulțumesc pentru ceea ce tocmai ai făcut”. Și vă rog să nu le confundați pe cele două, mulțumesc.
Dar un cuvânt și mai important, în opinia mea, este „sumimasen”. Acesta este, incontestabil, cuvântul japonez nr.1 cel mai convenabil de știut în Japonia. Oficial, înseamnă „Scuzați-mă”, dar înseamnă, de asemenea, „Îmi pare rău” și chiar, ați ghicit, „Mulțumesc.”
Întotdeauna m-am întrebat, totuși, care sunt rădăcinile acestui cuvânt. Cu mult timp în urmă, când limba japoneză a fost plantată pentru prima dată (care este locul de unde obținem cuvintele rădăcină), au cultivat cuvântul rădăcină sumi. Sumi este, de asemenea, cuvântul pentru „cerneală” (rețineți că cuvântul sumi-e înseamnă picturi cu cerneală, iar sumi este cerneala folosită în scrierea caligrafică). Apoi au adăugat la sumi sufixul negativ masen. Poate că „sumimasen” este forma verbală a lui sumi, cu un sufix negativ, însemnând „Nu cerne”.”
Acum, știu că veți spune că argumentul meu este incorect pentru că kanji-ul pentru „cerneală” este diferit, iar cuvântul rădăcină al lui „sumimasen” este „sumu”, nu „sumi”. Dar dacă cuvântul „shi” (patru) în japoneză este considerat ghinionist doar pentru că este un omonim pentru cuvântul „moarte”, (kanji diferit, cuvânt rădăcină diferit), atunci sumimasen poate avea cu siguranță nuanțe de cerneală.”
A: „Vă rog să semnați acest document.”
B: „Sumimasen.” (Scuzați-mă = Not inking).
De altfel, nu v-ați întrebat niciodată dacă nu cumva plantatorii limbii originale nu au inventat intenționat unele dintre aceste omonime? La urma urmei, ar fi putut să planteze mai multe cuvinte diferite; nu e ca și cum nu există suficiente sunete în limbă pentru a veni cu cuvinte noi. Nu știu ce credeți voi, dar eu cred că este o înscenare. „Acolo”, „acolo”, „lor” și „sunt” ar putea fi o glumă pusă pe seama noastră de o limbă modificată genetic.
Deci este posibil ca părinții noștri falnici să fi vrut să ne întipărească în subconștient că sumimasen, sau scuzați-mă, ar trebui să fie de neșters. Și dacă tot sunteți aici, faceți din asta o operă de artă.
Un alt cuvânt japonez politicos superconvenabil pe care toată lumea ar trebui să-l știe este „hai”. Majoritatea oamenilor știu că hai înseamnă da, dar hai poate însemna și mult mai mult decât da. Uneori, de exemplu, este folosit și ca un termen politicos de recunoaștere. „Următorul concurent al discursului în limba engleză este rugat să vină în față.” „Hai!”, strigă vorbitorul înainte de a urca pe podium.
Există apoi dublul comun Hai, hai-hai, care înseamnă „da, da”, pentru că există momente în care un singur „da” nu este nici pe departe suficient. Dublul hai este folosit pentru a asigura pe cineva că ai înțeles ceea ce spune și că nu trebuie să mai continue: Bine, am înțeles! Ceea ce îmi place la hai este că sună ca și cuvântul englezesc „high” (un omonim încrucișat, poate?), dar pronunția este scurtă și clară în japoneză. Are punctuație verbală – spus cu un semn de exclamare: Hai!
Un alt cuvânt japonez politicos cu o rată mare de repetare este acel cuvânt minunat „dozo”, care sună asemănător cu „doze” în engleză, un termen care aduce în minte după-amiezi leneșe, hamace și margaritas. Ei bine, pentru mine, cel puțin, așa este. Dozo înseamnă „mergi înainte” sau „mergi primul”. În timp ce unele cuvinte sunt scurtate pentru a fi mai ușor de pronunțat („arigatou gozaimasu” devine „arigatou”), dozo este adesea prelungit la „hai-dozo” ca și cum ar fi un singur cuvânt (Yes-go-ahead). Alteori, pentru a fi insistent ca cineva să meargă înaintea ta, există foarte la îndemână „dozo-dozo”.
Este combinația infinită a acestor cuvinte care le face cu adevărat amuzante de folosit.
A: „Hai, dozo.”
B: „Sumimasen. Arigatou gozaimashita.”
Desigur, există un întreg vocabular de politețe și un întreg nivel de conversație cu declinări speciale ale verbelor de politețe și alte substantive de politețe cu „O”-uri, dar nu vom merge acolo astăzi. Și nici în orice altă zi, de altfel. Este un nou vârtej în care nu am chef să vă arunc.
Această rubrică este foarte lungă, sumimasen. Dozo, acum poți să te întorci la ceea ce făceai înainte de asta. Vă mulțumesc pentru lectură, arigatou gozaimashita.
Într-o perioadă în care există atât dezinformare, cât și prea multă informație, jurnalismul de calitate este mai crucial ca oricând.
Prin abonare, ne puteți ajuta să aflăm povestea corectă.
ABONEAȚI-VĂ ACUM
.