Viața și slujirea Sfântului Ioan Paul al II-lea
Adaptat din From Pope John Paul II to Benedict XVI, de Sora Mary Ann Walsh, RSM cu Catholic News Service
© 2005, Conferința Episcopilor Catolici din Statele Unite ale Americii, toate drepturile rezervate.
Karol Wojtyla, viitorul Papă Ioan Paul al II-lea, a trăit o viață neobișnuit de variată înainte de hirotonirea sa preoțească. În adolescență, a despicat piatră la o carieră, a scris poezii și a sprijinit o rețea care a pus în siguranță evreii în timpul ocupației germane a Poloniei.
În calitate de tânăr preot, a fost un favorit al studenților de la Universitatea din Lublin, care se înghesuiau la cursurile sale și i se alăturau în excursii de camping, drumeții și canotaj. În calitate de al doilea cel mai tânăr cardinal numit vreodată de Vatican, a condus un birou informal și a sărbătorit sărbătorile cu actorii din Cracovia.
Nu ar fi trebuit să fie o surpriză faptul că va redefini rolul și comportamentul tradițional al papalității, călătorind mult, continuând să se bucure de activități în aer liber și abordând o gamă largă de probleme politice și morale.
Ca elev de liceu în orașul său natal Wadowice, în sudul Poloniei, Wojtyla și-a impresionat colegii de clasă prin modul intens în care se ruga în biserică, un obicei de meditație profundă care i-a rămas toată viața
„Chiar și ca băiat era excepțional”, a spus RafatTatka, un vecin care îl cunoștea pe tânărul băiat ca Lolek, o poreclă care se traduce prin Chuck.
Cucerirea Poloniei de către naziști în septembrie 1939 a însemnat sfârșitul oficial al tuturor activităților de pregătire religioasă și culturală, dar Wojtyla a frecventat o universitate clandestină în Cracovia și a ajutat la înființarea unui grup de teatru clandestin care a jucat în magazine și case. Pe lângă carieră, a lucrat într-o fabrică de produse chimice – experiențe care i-au furnizat material pentru poezia sa și pentru scrierile papale despre muncă.
A participat la slujba zilnică, la exerciții spirituale, la devoțiunea mariană și la studiul Bibliei. Prietenii au spus că atunci când tatăl său a murit în 1941, Karol a îngenuncheat timp de 12 ore în rugăciune la căpătâiul tatălui său.
La scurt timp după aceea, s-a retras din trupa de teatru și a început să studieze pentru preoție, o decizie care i-a surprins pe mulți dintre prietenii săi, care au încercat să-l convingă că talentul său era în teatru. A studiat într-un seminar clandestin care funcționa în reședința din Cracovia a cardinalului Adam Sapieha, sfidând ordinele naziste care interziceau educația religioasă.
Arhiepiscopul l-a văzut ca pe un viitor lider bisericesc. Cu toate acestea, tânărul care a scris poezii și o teză de doctorat despre misticismul Sfântului Ioan al Crucii a fost atras de contemplația monastică. De două ori în acești ani a încercat să se alăture Carmelitanilor Desculți, dar a fost refuzat cu sfatul: „Ești destinat pentru lucruri mai mari.”
A fost hirotonit la 1 noiembrie 1946, chiar în momentul în care regimul comunist îi înlocuia pe germani la sfârșitul războiului.