Aorta – un vas de sânge în formă de baston de bomboane care își are originea în piept, în partea superioară a inimii și se extinde în abdomen – este cea mai mare arteră din organism. Ca și alte artere, aceasta transportă sângele bogat în oxigen de la inimă către restul corpului. Pereții aortei sunt formați din trei straturi care îi conferă rezistență.
O disecție aortică, sau o ruptură în aortă, apare de obicei atunci când stratul interior al peretelui arterei slăbește. O mică ruptură se formează în acest strat și, dacă nu este tratată, se poate mări.
Sângele poate trece prin ruptură în stratul mijlociu al peretelui, făcând ca straturile să se separe unul de celălalt sau să se disece. Acest lucru poate duce la formarea unui nou canal, numit lumen fals, între cele două straturi. Acest lumen fals se poate extinde de la ruptură până în partea cea mai joasă a aortei, împiedicând sângele să circule în mod corespunzător către restul corpului.
Despărțirea stratului intern al aortei formează un lambou, sau sept, care poate avea mai multe găuri, cunoscute sub numele de rupturi de reintrare, care au un aspect de brânză elvețiană. Aceste rupturi permit sângelui să curgă între lumenul adevărat, sau pasajul natural, și lumenul fals. Dacă clapeta nu se desprinde de aortă, sângele se poate aduna în lumenul fals.
În timp, sângele din lumenul fals poate refula și se poate coagula, tăind fluxul sanguin către alte organe și slăbind și mai mult peretele aortic. Uneori, sângele străpunge stratul exterior al aortei, provocând o pierdere de sânge care pune viața în pericol și o scădere a tensiunii arteriale care necesită o intervenție chirurgicală imediată.
Disecția aortică poate duce la complicații grave, inclusiv atac de cord, insuficiență renală, accident vascular cerebral, paralizie și ischemie intestinală, în care vasele de sânge către intestine se blochează. De asemenea, poate provoca ischemia extremităților inferioare, sau blocaje ale vaselor de sânge de la nivelul picioarelor.
Pentru că riscurile și tratamentele adecvate pot fi net diferite în funcție de tipul de disecție aortică, este crucială diagnosticarea precisă a acestei afecțiuni. Medicii de la NYU Langone diagnostichează tipul de disecție aortică pe baza localizării rupturii și a duratei simptomelor. Există două tipuri de disecție aortică, de tip A și de tip B.
Disecția aortică de tip A
Dacă disecția aortică se produce în aorta ascendentă, partea curbată a aortei care se extinde în sus de la inimă, se numește disecție aortică de tip A. O ruptură de tip A se poate extinde de-a lungul părții superioare a aortei și în jos spre abdomen.
Tipul A este mai frecvent decât tipul B. Este, de asemenea, mai periculos, deoarece este mai probabil să provoace ruperea aortei, ducând la o afecțiune cardiacă potențial fatală.
Deși acest tip de disecție nu provoacă uneori niciun simptom, este mai des însoțită de dificultăți de respirație și de o durere bruscă, severă, ascuțită, care se simte ca o ruptură în piept și în partea superioară a spatelui. Necesită o intervenție chirurgicală imediată.
Disecția aortică de tip B
O disecție aortică de tip B își are originea în aorta descendentă, care se extinde de la bolta din partea superioară a aortei ascendente – partea care se întinde în sus de la inimă – în piept până la secțiunea inferioară a aortei, cunoscută și sub numele de aorta abdominală.
Acest tip de disecție este de obicei tratat cu medicamente și monitorizare de către un medic, deoarece rareori cauzează efecte secundare care pun viața în pericol. Ocazional, disecțiile de tip B pot reduce sau bloca circulația sângelui către organe, cum ar fi rinichii și intestinele, necesitând o intervenție chirurgicală.
Simptomele pot include tensiune arterială ridicată și o durere de spate severă și ascuțită, care poate fi resimțită ca și cum s-ar extinde în piept sau în abdomen.
Disecția acută de aortă
Atât disecțiile de aortă de tip A, cât și cele de tip B sunt diagnosticate ulterior de către medici ca fiind acute sau cronice. Majoritatea disecțiilor aortice sunt acute, ceea ce înseamnă că ruptura provoacă simptome imediat și poate pune viața în pericol.
Disecția aortică acută provoacă dureri bruște de piept sau de spate sau ambele. Deoarece afecțiunea poate duce la o ruptură a aortei, necesită asistență medicală imediată, de obicei o intervenție chirurgicală.
Disecția aortică cronică
Câteodată simptomele unei disecții aortice sunt vagi și nespecifice și pot trece neobservate până când ruptura începe să provoace alte complicații. Atunci când apar aceste simptome sau dacă testele imagistice arată semne că afecțiunea este prezentă de două săptămâni sau mai mult, aceasta se numește disecție aortică cronică. Cele mai multe disecții cronice de aortă sunt de tip B.
După ce primiți un diagnostic, medicul dumneavoastră monitorizează disecția cronică cu ajutorul tomografiei computerizate sau a unui tip de RMN numit angiogramă prin rezonanță magnetică. Aceste teste imagistice pot dezvălui o expansiune rapidă a aortei, ceea ce poate însemna un cheag de sânge sau un anevrism aortic, în care aorta se umflă, necesitând o intervenție chirurgicală. Medicamentele sunt adesea prescrise pentru a ajuta la reducerea fluxului de sânge împotriva peretelui aortic.
.