În ciuda a cât de simplă pare ideea de a sări pe o suprafață elastică, trambulinele circulare sunt o invenție relativ nouă, cu o istorie scurtă. Părinții sau bunicii dvs. s-au născut probabil într-o perioadă în care conceptul modern de trambulină nici măcar nu exista. Poate că acesta este motivul pentru care unii dintre noi, viitorii săritori mai în vârstă, suntem puțin nesiguri pe trambuline!
Trambulinele au evoluat mult în ultimii ani-Vuly a demonstrat cum poate fi redefinit designul clasic – dar astăzi vrem să ne aventurăm cu mult în urmă, la începuturile săriturii. De unde a pornit fenomenul pe care îl cunoaștem acum sub numele de trambulină și cum se deosebeau primele modele și utilizări ale acestor dispozitive?
Istoria trambulinei – Sărituri premoderne
În timp ce trambulina modernă nu a fost inventată decât recent, există dovezi ale unor instrumente rudimentare de sărituri din multe culturi antice, care se întind pe parcursul a mii de ani. Cercetătorii au găsit pictograme în China, Egipt și Iran, care ar putea înfățișa utilizarea acestor proto-trambuline în cadrul unor sărbători sau ceremonii religioase. Nu cunoaștem încă scopul lor practic, dar, din includerea lor în sculpturi elaborate, putem presupune că aceste dispozitive erau foarte apreciate.
Populația Inuit din Alaska este, de asemenea, renumită pentru utilizarea uneltelor de ricoșeu, atât în scop recreativ, cât și ca ajutoare pentru supraviețuire. Aceste trambuline timpurii erau confecționate din piele de morsă și erau adesea folosite pentru a repera animalele de la distanță. O persoană se așeza pe saltea, iar grupul acționa ca niște arcuri – trăgând salteaua din toate direcțiile pentru a lansa săritorul în aer. Gândiți-vă la modul în care pompierii îi prind pe cei care sar din casele în flăcări cu un cearșaf mare, doar că în sens invers!
Eschimoșii Iñupiat încă mai păstrează acest obicei ca o sărbătoare în timpul Nalukataq, festivalul tradițional de primăvară al vânătorii de balene. „Nalukataq” înseamnă chiar „a arunca în sus”.
Istoria trambulinei – Primele sărituri moderne
Desenul de bază al trambulinei pe care o cunoaștem astăzi nu a fost inventat decât ceva timp mai târziu, în 1935. George Nissen și Larry Griswold, ambii gimnaști extraordinari, au construit prima „trambulină” din resturi de metal și pânză. Bazându-se pe plasele folosite de artiștii de circ, Nissen și Griswold și-au conceput creația ca pe o platformă pentru a ajuta la antrenarea saltimbancilor și pentru a executa salturi în numere mai elaborate. Cu toate acestea, au descoperit că avea un potențial mult mai mare în sine.
Nissen a anticipat că acest potențial va duce la o viață mai „recreativă” pentru trambulină, dar a gândit-o sub forma unor jocuri cu doi sau mai mulți participanți. Spaceball a fost un astfel de exemplu. Acesta presupunea două echipe de câte doi pe o trambulină – cu „pereți” verticali, cu ricoșeu, în spatele jucătorilor și în centru – care încercau să arunce mingi spre ținte. Deși Spaceball nu a decolat niciodată cu adevărat, a dovedit că trambulina își putea găsi o casă în afara antrenamentelor și a performanțelor.
Istoria trambulinei – Sărituri în secolul 21
Din păcate, trambulinele și-au găsit cu adevărat drumul în curțile din spate abia după ce compania lui Nissen a dat faliment în anii 1980, după o succesiune de procese legate de accidentări. Cu toate acestea, Nissen însuși a continuat să țopăie până la 90 de ani – dacă ați avut vreodată nevoie de o dovadă că trambulina vă ajută să trăiți mai mult! Alți producători au intrat pe piață cu o siguranță îmbunătățită, iar popularitatea modelelor de curte a explodat după ce trambulina a devenit un sport olimpic oficial la Jocurile Olimpice de la Sydney 2000.
Vom reveni cu părțile 2 și 3 ale privirii noastre asupra evoluției trambulinelor. Săptămâna viitoare, ne vom scufunda în designul și construcția actuală a trambulinei, inclusiv o privire asupra modului în care inovațiile Vuly au ajutat la transformarea industriei.
.