O vacanță fiscală de repatriere este o vacanță fiscală destinată în mod special persoanelor fizice și întreprinderilor dintr-o țară care repatriază în țara respectivă veniturile obținute în alte țări. Teoria care susține o astfel de acțiune este aceea că este puțin probabil ca societățile multinaționale cu sediul într-o țară, dar care obțin venituri într-o a doua țară, să aducă în țara lor de origine veniturile din a doua țară dacă se vor aplica impozite ridicate pe aceste venituri atunci când vor fi aduse înapoi. Permițând acestor companii să aducă venitul în țara de origine la o rată de impozitare redusă, în economia țării de origine vor fi injectați bani care, altfel, ar fi rămas în cea de-a doua țară.
În 2004, Congresul Statelor Unite a promulgat o astfel de scutire de impozit pentru companiile multinaționale americane în American Jobs Creation Act of 2004 (AJCA)) secțiunea 965, permițându-le să repatrieze profiturile străine în Statele Unite la o rată de impozitare de 5,25%, în loc de rata existentă de 35% a impozitului pe profit. În temeiul acestei legi, corporațiile au adus 362 de miliarde de dolari în economia americană, în principal în scopul de a plăti dividende investitorilor, de a răscumpăra acțiuni și de a cumpăra alte corporații. Cele mai mari companii multinaționale, Apple Inc., Microsoft Corp., Alphabet Inc., Cisco Systems Inc. și Oracle Corp. și-au rechemat doar 9% din posesiunile de numerar în urma legii din 2004. În 2011, democrații din Senat, argumentând împotriva unei noi vacanțe fiscale de repatriere, au publicat un raport în care afirmau că efortul anterior a costat de fapt Trezoreria Statelor Unite 3,3 miliarde de dolari și că societățile care au beneficiat de scutirile fiscale au eliminat ulterior peste 20.000 de locuri de muncă. O a doua vacanță fiscală pentru repatriere a fost respinsă în Senatul Statelor Unite în 2009.
.