Pentru a-l parafraza pe Brooks Hatlen: lumea a intrat într-o mare și afurisită grabă. Dar, indiferent cât de repede poți face un milion de dolari, comanda o pizza prin televizor sau muri de gripă porcină, atingerea notabilității este încă de obicei un proces, rareori un eveniment.
O enciclopedie nu ar trebui să înceapă să se miște cu viteza fulgerului pentru a ține pasul cu cursa de șoareci. Într-adevăr, ca o înregistrare a istoriei, ea trebuie să fie în mod necesar cu câțiva pași în urma evenimentelor curente, urmărind, ascultând, reflectând, meditând, argumentând, digerând producția umanității. Chiar și atunci când notabilitatea unui subiect nu este pusă sub semnul întrebării, politicile noastre privind cercetarea originală ne obligă să așteptăm ca sursele secundare de încredere să fie pe deplin fructificate înainte de a ne pune ghetele în picioare. După cum spunea un editor, Wikipedia ar trebui, în general, să fie „în spatele mingii – adică: nu conducem, ci urmăm”. Desigur, unele subiecte atrag instantaneu sau rapid notorietatea și o analiză secundară extinsă, de exemplu o nouă naștere regală sau controversa caricaturilor Islam vs. Danemarca. Dar acestea sunt excepții și oricine sau orice lucru a cărui ascensiune spre faimă nu a fost marcată de un reportaj la Nine O Clock News ar trebui să fie pregătit să aștepte, să se facă ușor remarcabil.
În concluzie, lumea nu se va sfârși mâine. Dacă o va face, nu avem nevoie de Wikipedia. Dacă nu se va sfârși, și dacă Wikipedia va fi o entitate pe termen lung, respectată și cu informații de încredere – poate chiar „Enciclopedia viitorului” – atunci ne putem permite să nu ne grăbim atunci când decidem ce este permis să intre și când deschidem ușa.