Întrebare: „Cine au fost Refaimii?”
Răspuns: Există mai multe pasaje în Vechiul Testament care vorbesc despre Refaim (sau Refați), iar contextul îi descrie ca fiind uriași. Numele acestor oameni înseamnă literalmente „cei teribili.”
Cuvântul ebraic Refaim are două sensuri distincte: în primul rând, în literatura poetică se referă la spiritele plecate a căror locuință era Sheol. Este o descriere figurativă a morților, similară cu conceptul nostru de fantomă. Al doilea sens al lui Rephaim este „un popor puternic, cu statură înaltă, care a trăit în Canaan”. Cuvântul nu pare a fi etnocentric precum „evreu” sau „egiptean”, ci este mai degrabă un termen descriptiv. Acest al doilea sens va fi punctul central al acestui articol.
Prima referire la Refaim este în Geneza 14:5, când poporul Refaim, Zuzim și Emim a fost învins într-o bătălie cu Kedorlaomer și aliații săi. Când israeliții s-au apropiat pentru prima dată de Țara Făgăduinței după Exodul din Egipt, le-a fost teamă să intre pe pământ pentru că acesta era plin de „uriași” (cuvântul folosit în Numeri 13:33 este Nephilim), fiii lui Anak. Uriașii erau răspândiți pe scară largă în Canaan, dar erau cunoscuți sub diferite nume locale, inclusiv Refaim, Zuzim, Emim și Anakim. Deuteronomul 2:20-21 spune că Refaimii erau puternici și înalți, la fel ca Anakii. Og, regele Basanului, a fost descris ca fiind ultimul dintre Refaimii din țara sa (Deuteronomul 3:11), iar patul său era lung de treisprezece picioare și lat de șase picioare.
Este posibil ca Refaimii să fi fost uriași la propriu? Septuaginta folosește cuvintele grecești gigas și titanes (sursa titanului englezesc) pentru a traduce aceste și alte versete, așa că evreii antici îi considerau cu siguranță uriași. Ei sunt descriși, în general, ca având o înălțime cuprinsă între 7 și 10 picioare și sunt numiți „oameni puternici”. Egiptenii au scris despre uriașii care trăiau în țara Canaanului, iar folclorul altor națiuni este plin de astfel de referințe. Popoarele lumii antice au acceptat prezența uriașilor ca pe un fapt istoric, iar Biblia îi prezintă ca pe niște dușmani care au fost distruși fie prin judecata lui Dumnezeu, fie în bătălia cu oamenii.
Atunci de unde au apărut acești uriași? O teorie, bazată pe Geneza 6:1-4, este aceea că îngerii căzuți (fiii lui Dumnezeu) au avut relații sexuale cu femeile, ceea ce a dus la nașterea uriașilor. Acest lucru este remarcabil de asemănător cu miturile grecești și romane despre semi-zei, dar teoria are câteva obstacole teologice și biologice. O altă teorie, bazată tot pe Geneza 6, este că îngerii căzuți, având cunoștințe despre genetica umană, au locuit în anumiți bărbați și femei care ar avea trăsăturile potrivite pentru a produce o rasă de uriași și i-au determinat să coabiteze între ei. O a treia teorie este aceea că uriașii au fost pur și simplu rezultatul variabilității genetice normale în cadrul unei societăți. Oricare ar fi originea rephaimilor, este cert că o rasă de „uriași” – oameni puternici și înalți – a existat la un moment dat, iar multe culturi au avut de-a face cu ei. Chiar și astăzi, există oameni care cresc până la dimensiuni extreme, fie prin tulburări genetice precum gigantismul, fie prin ereditate normală.