Un studiu randomizat, dublu-orb, încrucișat, care a comparat 50 mg de hidroclorotiazidă plus 5 mg de amiloridă (HCTZ/A) cu 50 mg de hidroclorotiazidă plus 26 mmol de clorură de potasiu (HCTZ/K) a fost efectuat la 18 pacienți cu hipertensiune esențială ușoară (presiune diastolică 90-105 mmHg). Secvența de tratament a fost: placebo timp de 2 săptămâni, un medicament activ timp de 3 săptămâni, placebo timp de 2 săptămâni, celălalt medicament activ timp de 3 săptămâni. Cei doi agenți au fost semnificativ și la fel de eficienți în scăderea tensiunii arteriale sistolice și diastolice. Nivelurile medii ale potasiului seric bazal față de tratament au fost de 3,82 vs. 3,78 mmol/l pentru HCTZ/A și de 3,82 vs. 3,70 mmol/l pentru HCTZ/K. Scăderea nivelului de potasiu seric față de valoarea inițială a fost semnificativă pentru ambii agenți, dar nu a fost semnificativ diferită atunci când au fost comparate cele două forme de tratament. Ambele forme de tratament au crescut colesterolul seric la jeun și glucoza. Trigliceridele serice și acidul uric au crescut semnificativ cu HCTZ/K. Amilorida poate afecta manipularea tubulară a acidului uric, determinând creșterea excreției de acid uric, contracarând astfel hiperuricemia indusă de tiazidă. Pe parcursul celor 3 săptămâni de prelungire a studiului principal, 5 pacienți au primit HCTZ/A în doză dublă față de doza inițială (100 mg/10 mg) și 6 pacienți au primit HCTZ/K în doză dublă față de doza inițială (100 mg/52 mmol). Nu s-a observat nicio reducere suplimentară a tensiunii arteriale la tratamentul cu aceste doze. Nivelurile medii ale potasiului seric nu au continuat să scadă la dublarea dozei de HCTZ/A, în timp ce pentru HCTZ/K s-a observat o scădere semnificativă (3,60 vs. 3,42 mmol/l) (p mai mic de 0,05, test t cu o singură coadă). Ambele combinații de medicamente au fost bine tolerate, iar efectele secundare nu au fost semnificativ diferite de cele din timpul administrării placebo. Acest studiu demonstrează că 50 mg de hidroclorotiazidă plus 26 mmol de clorură de potasiu sunt la fel de eficace ca 50 mg de hidroclorotiazidă plus 5 mg de amiloridă, atât în ceea ce privește reducerea tensiunii arteriale, cât și în ceea ce privește prevenirea hipokaliemiei în tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale. Un mic studiu de extensie indică faptul că amilorida ar putea fi mai eficientă decât clorura de potasiu în prevenirea hipocaliemiei atunci când se administrează doze mari (100 mg/zi) de hidroclorotiazidă.