Împerecherea păsărilor este un proces complicat și de multe ori poate eșua.
Motivele pot fi diferite, deoarece păsările trebuie să-și citească dorințele în ochi sau să le deducă din comportament. Astfel, poate apărea o lipsă de înțelegere între sexe și, în unele cazuri, o femelă care este iritată de comportamentul partenerului său poate deveni chiar agresivă. La unele specii, masculul încearcă să obțină consimțământul pentru împerechere prin aducerea de cadouri, dar, așa cum am observat cu toții, păsările nu se ating între ele înainte de momentele de copulație efectivă. Acesta ar putea fi, în opinia oamenilor de știință, motivul pentru care păsările trebuie să se împerecheze de mai multe ori pentru a fertiliza un ovul.
Majoritatea păsărilor masculi nu au un organ precum penisul. La împerechere, masculul sare, dar uneori și coboară din zbor, pe spatele femelei. Dacă ea, de exemplu, își trage coada spre dreapta, masculul, în timp ce își menține echilibrul cu aripile deschise, își poate întoarce partea posterioară a corpului dinspre stânga spre sub coada femelei.
Păsările își împrăștie și aplatizează penele care le înconjoară rectul, sau cloaca, și le presează strâns pe cele ale celuilalt. Canalele ejaculatoare ale masculului care sunt situate în partea superioară a cloacei vor fi astfel poziționate direct pe organele reproductive ale femelei. La femelele de pasăre, în general, doar oviductul stâng sau trompa de Fallopi s-a dezvoltat, dar s-a dezvoltat o cameră care poate conține lichidul seminal al masculului. Copulația seamănă cu o scurtă mișcare de masaj care poate dura o secundă sau două.
Câteva dintre păsările mai mari care trăiesc în Estonia, cum ar fi cocorul, au un organ rudimentar care seamănă cu un penis, iar gâștele au chiar semne difuze de clitoris. Dispunerea organelor de reproducere ale păsărilor acvatice le permite probabil chiar să se împerecheze în apă
.