Miofonia, care înseamnă literalmente „ură sau aversiune față de sunet”, se caracterizează prin reacții emoționale negative ușoare până la extreme la zgomote și declanșatori auditivi. Chiar și cazurile ușoare de mizofonie merită discutate cu un profesionist în domeniul sănătății mintale. Dacă credeți că v-ați putea confrunta cu simptome de mizofonie, discuția cu un psihoterapeut poate ajuta la abordarea unora dintre factorii declanșatori și la ameliorarea anxietății legate de mizofonie.
Chiar dacă nu este încă recunoscută de Asociația Americană de Psihologie ca o intrare oficială în Manualul de Diagnostic și Statistică (DSM), mizofonia este o afecțiune reală pe care cercetătorii au identificat-o ca fiind separată de problemele de furie, anxietate sau orice alt diagnostic de sănătate mintală. Uneori este considerată, în mod eronat, o problemă sau un fenomen nou; cu toate acestea, cercetările indică faptul că acest concept a fost cunoscut anterior și sub alte denumiri, cum ar fi simptomul sensibilității la sunete moi, sindromul sensibilității selective la sunete, toleranța scăzută la sunete sau furia sonoră.
Pentru că misofonia este relativ necunoscută și poate rămâne neidentificată chiar și la cei care o experimentează, nu există statistici fiabile cu privire la cât de răspândită este la nivel mondial sau în Statele Unite. Unele studii au arătat că misofonia este mai probabil să afecteze femeile albe cu vârsta sub 30 de ani, dar acestea pot fi ușor distorsionate din cauza modului de studiu (de exemplu, acest grup demografic este, de asemenea, mai probabil să utilizeze și să răspundă la sondaje pe social media). Cu cât se fac mai multe cercetări pe această temă, cu atât mai multe dovezi susțin recunoașterea misofoniei ca fiind o afecțiune psihiatrică.
Înțelegerea misofoniei
Pentru persoanele cu misofonie, unele sunete declanșează răspunsul de luptă/fugă/îngheț în creier. Acest lucru înseamnă că zgomote aparent inofensive sau pur și simplu enervante pot afecta o persoană cu misofonie până la teroare și furie, mai degrabă decât o ușoară exasperare sau aversiune. Persoana poate simți o nevoie urgentă de a părăsi zona sau de a pune capăt zgomotului ofensator. Unele persoane cu această afecțiune au dificultăți în păstrarea unui loc de muncă din cauza atacurilor de panică legate de declanșare, sau consideră că timpul petrecut în familie este insuportabil din cauza zgomotelor care îl însoțesc.
Miofonia este frecvent confundată cu problemele de furie, iritabilitate, autism, obsesii și compulsii (TOC) și alte probleme de sănătate mintală, dar este o afecțiune independentă care poate sau nu să apară împreună cu oricare dintre problemele de mai sus și nu numai. Scanările cerebrale relevă reacții similare la declanșatorii auditivi la cei cu misophonia ca și la cei cu sindromul Tourette, autism, tinitus și TOC. De fapt, se estimează că 60% dintre persoanele cu tinitus trăiesc, de asemenea, cu misofonie. Dar, în timp ce TOC, sindromul Tourette și autismul au mai multe șanse să implice o sensibilitate la sunete legată de volum sau de o cacofonie de zgomote, misofonia este o reacție la sunetele în sine. Suprapunerea imagisticii cerebrale îi poate ajuta pe cercetători să identifice asemănările neuropatologice care, în cele din urmă, indică o vindecare sau o ușurare pe termen mai lung pentru persoanele cu misofonie.
Răspunsul emoțional predominant legat de declanșatorii misofoniilor este furia, dar o persoană cu misofonie ar putea experimenta, de asemenea, iritare, stres și anxietate, agravare, senzație de capcană și nerăbdare. Un subtip de miofonie numit fonofobie este caracterizat în principal de frică și împărtășește aceleași tipuri de declanșatori ca și miofonia.
Declanșatori comuni ai miofoniei
Sunetele care tind să fie declanșatoare pentru persoanele cu miofonie variază foarte mult. Deși multe sunete pot fi neplăcute, o persoană cu misofonie poate probabil să numească câteva zgomote specifice care îi declanșează mai mult decât altele. Unele reacții sunt atât de puternice încât persoana poate fi declanșată chiar și de o imagine sau de menționarea sunetului respectiv. Unii declanșatori ar putea include:
- Zgomote de ambalare a alimentelor (pungile de chipsuri care foșnesc, borcane care se deschid)
- Zgomote de mâncat (mestecat, sorbit supă, plescăitul buzelor)
- Funcții corporale (râgâială, sforăit, tuse persistentă, clătirea gâtului)
- Factori de mediu (robinete care picură, câini care latră, zgomote ale aparatelor de uz casnic)
- Comportamente repetitive (pocnituri de pixuri, fluierături, crăpatul articulațiilor, zgomote de respirație)
Simptome și semne ale miofoniei
Miofonia se dezvoltă, de obicei, la începutul adolescenței și mulți oameni descriu că au devenit pentru prima dată conștienți de factorii declanșatori la părinții lor sau la îngrijitorii primari în copilărie. Aceasta poate deveni mai răspândită în timp, producând mai multe declanșatoare sau o reacție mai puternică, sau poate rămâne relativ stagnantă în ceea ce privește severitatea sa. Deși oamenii pot observa că sunt mai toleranți față de declanșatori atunci când aceștia sunt manifestați de cineva pe care îl cunosc sau pe care îl iubesc, reacția este, în general, prezentă indiferent de companie.
Câteva reacții declanșatoare pot include:
- Plânsul legat de agitație
- Atacurile de panică
- Îndepărtarea de sine din zonă
- Incapacitatea de a vorbi sau de a se mișca
- Agitație moderată până la severă
- Gânduri violente sau impulsivitate
- Anxietate intensă
- Creșterea ritmului cardiac
- Transpirație
.
Suferința de emoții și reacțiile fiziologice intense la factorii declanșatori pot determina unele persoane cu misofonie să caute alcool sau droguri pentru a face față. Deși unii au spus că efectele de alterare a minții pot diminua efectele unui declanșator în momentul în care acesta apare, consumul cumulativ de substanțe poate avea efectul opus, sporind sensibilitatea generală a cuiva la declanșatori. Din acest motiv, persoanele cu misofonie sunt, în general, descurajate de la consumul de alcool și droguri.
Rezultatele cercetărilor arată că persoanele cu misofonie au o calitate a vieții diminuată din cauza copleșirii emoționale pe care o resimt în legătură cu sunetele pe care le consideră declanșatoare. Deoarece majoritatea zgomotelor declanșatoare au loc în viața de zi cu zi și pot apărea acasă, la locul de muncă sau în orice situație socială, o persoană cu misofonie poate fi declanșată de mai multe ori pe zi. Acest lucru poate provoca panică, paranoia sau agravare aproape constantă. Pe măsură ce cercetătorii lucrează pentru a găsi un leac pentru mizofonie sau o modalitate durabilă de abordare a simptomelor, este important ca cineva care crede că ar putea avea mizofonie să caute sprijinul unui profesionist în domeniul sănătății mintale.
- Cavanna, A. E., & Seri, S. (2015). Mizofonia: perspective actuale. Boli și tratament neuropsihiatric, 11, 2117. Retrieved from https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4547634/
- Edelstein, M., Brang, D., Rouw, R., & Ramachandran, V. S. (2013). Misophonia: investigații fiziologice și descrieri de caz. Frontiers in Human Neuroscience, 7. Retrieved from https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3691507/
- Gallagher, J. (2017). Misophonia: Oamenii de știință descifrează de ce mâncarea sunetelor poate înfuria oamenii. Retrieved from https://www.bbc.com/news/health-38842561
- Krauthamer, J. T. (aprilie 2014). Statistici descriptive ale misofoniei. Retrieved from https://www.academia.edu/7074008/Descriptive_Statistics_of_Misophonia
- Lewin, A., et. al. (n.d.). Ca niște cuie pe o tablă de cretă: O prezentare generală a misophoniei. Retrieved from https://iocdf.org/expert-opinions/misophonia/
- Newcastle University. (2017, 3 februarie). Wired for sound: Zgomote enervante cauzate de supraîncărcarea conexiunilor cerebrale. Retrieved from https://www.sciencedaily.com/releases/2017/02/170203085144.htm
- Palumbo, D. B., Alsalman, O., De Ridder, D., Song, J. J., & Vanneste, S. (2018). Misophonia și mecanismele potențiale care stau la baza acesteia: O perspectivă. Frontiers in Psychology, 9. Retrieved from https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6034066/
- Schröder, A., Vulink, N., & Denys, D. (2013). Mizofonia: criterii de diagnostic pentru o nouă tulburare psihiatrică. PLoS One, 8(1), e54706. Retrieved from http://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0054706
.