Nu sunt două oceane care se întâlnesc, ci apa de topire a ghețarilor care se întâlnește cu apele din largul Golfului Alaska. Motivul acestui fenomen ciudat se datorează diferenței de densitate, temperatură și salinitate a apei de topire a ghețarilor și a apelor din largul țărmului din golful Alaska, ceea ce face dificilă amestecarea lor.
Ken Bruland, profesor de științe oceanice la Universitatea California-Santa Cruz, a fost în această croazieră. De fapt, el a fost cel care a făcut poza. El a spus că scopul croazierei a fost acela de a examina modul în care imensele vârtejuri – curenți cu mișcare lentă – cu diametrul de ordinul sutelor de kilometri, se învârt de pe coasta Alaskăi în Golful Alaska.
Aceste vârtejuri transportă adesea cu ele cantități uriașe de sedimente glaciare datorită unor râuri precum râul Copper River din Alaska, cu o lungime de 286 de mile, apreciat pentru somonul său și care își are originea în ghețarul Copper, aflat departe în interior. Acesta se varsă la est de Prince William Sound, transportând cu el toată această argilă și sedimente grele. Și odată cu aceste sedimente vine și fierul.
„Râurile ghețarilor în timpul verii sunt ca niște drujbe care erodează munții de acolo”, a spus Bruland. „În acest proces, ele ridică tot acest material – ei îl numesc făină glaciară – care poate fi transportat.”
După ce aceste râuri glaciare se varsă în corpul mai mare de apă, ele sunt preluate de curenții oceanici, care se deplasează de la est la vest, și încep să circule acolo. Aceasta este una dintre metodele principale prin care fierul – care se găsește în argila și sedimentele din scurgerile glaciare – este transportat în regiunile lipsite de fier din mijlocul Golfului Alaska.
.