Expunerea la zgomote puternice și explozii poate deteriora cohleea și poate duce la pierderea auzului indusă de zgomot. Studiile anterioare susțineau că NIHL ar fi ireversibilă dacă structura extrem de delicată a cohleei ar fi fost deteriorată.
Cu toate acestea, deteriorarea celulelor ciliate și nervoase, cauzată, de exemplu, de zgomote puternice și explozii, ar putea fi reversibilă, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea de Medicină Stanford.
Constatările studiului ar putea duce la dezvoltarea în viitor a medicamentelor și a tehnicilor chirurgicale care ar putea reduce orice deteriorare permanentă a cohleei, dacă tratamentul este inițiat prompt după explozie.
Vești bune pentru soldați și civili
Deteriorarea urechii este o afecțiune răspândită în rândul veteranilor și civililor din zonele de război, deoarece aceștia sunt frecvent expuși la numeroase zgomote puternice și presiuni de explozie.
Peste 60% dintre veteranii răniți au probleme auditive grave, cum ar fi leziuni ale timpanului, tinitus și pierderea auzului. De asemenea, civilii suferă adesea de pierderi de auz pe termen lung, după ce au supraviețuit unor bombe devastatoare.
Constatările studiului pot avea, prin urmare, o importanță deosebită atât pentru personalul militar, cât și pentru civilii din zonele de război.
Regenerarea celulelor pierdute
Cu anumite medicamente imediat după expunerea la o explozie, leziunile urechii ar putea fi limitate și pierderea auzului redusă.
Constatările studiului marchează, prin urmare, un progres semnificativ în ceea ce privește tratamentul pierderii auzului. Cercetătorii speră să atingă acest obiectiv și să înceapă testele pe oameni în termen de 10 ani.
Cu toate acestea, atingerea obiectivului va necesita depășirea provocării de a regenera celulele ciliate și nervoase pierdute din cohlee. Potrivit cercetătorilor, există deja o activitate semnificativă care se desfășoară în legătură cu această provocare.
Studiul a fost publicat în revista științifică „?Plos One” de către John Oghalai și grupul său de cercetători de la Stanford University School of Medicine.
Sursa:
www.stanforddaily.com