Mai mult decât orice alt grup hip-hop, Run-D.M.C. sunt responsabili pentru sunetul și stilul muzicii. Fiind prima formație de rap hardcore, trio-ul a stabilit sunetul și stilul pentru următorul deceniu de rap. Cu ritmurile lor degajate și excursiile în sample-uri heavy metal, trio-ul era mai dur și mai amenințător decât predecesorii lor Grandmaster Flash și Whodini. În acest proces, au deschis calea atât pentru rap-ul politizat al lui Public Enemy și Boogie Down Productions, cât și pentru fanteziile hedoniste ale gangsterilor de la N.W.A. În același timp, Run-D.M.C. a contribuit la trecerea rap-ului de la un gen axat pe single-uri la unul axat pe albume – au fost primii artiști hip-hop care au construit albume complete, nu doar colecții cu două single-uri și o grămadă de materiale de umplutură. Până la sfârșitul anilor ’80, Run-D.M.C. a fost depășit de grupurile pe care le-a generat, dar a continuat să cânte în fața unui public dedicat până în anii ’90.
Toți cei trei membri ai trupei Run-D.M.C. erau originari din orășelul newyorkez de clasă mijlocie Hollis, Queens. Run (născut Joseph Simmons, 14 noiembrie 1964) a fost fratele lui Russell Simmons, care a format compania de management hip-hop Rush Productions la începutul anilor ’80; până la mijlocul anilor ’80, Russell a format cu Rick Rubin casa de discuri pionieră Def Jam. Russell i-a încurajat pe fratele său Joey și pe prietenul său Darryl McDaniels (născut la 31 mai 1964) să formeze un duo rap. Cei doi prieteni au făcut exact acest lucru, adoptând numele Run și, respectiv, D.M.C.. După ce au absolvit liceul în 1982, cei doi l-au înrolat pe prietenul lor Jason Mizell (născut la 21 ianuarie 1965) pentru a zgâria platanele; Mizell a adoptat numele de scenă Jam Master Jay.
Până la apariția celui de-al doilea album al lor, King of Rock din 1985, Run-D.M.C. au devenit cei mai populari și influenți rapperi din America, generând deja o serie de imitatori. După cum sugerează și titlul King of Rock, grupul doborâse barierele dintre rock & roll și rap, cântând rap peste înregistrări heavy metal și bucle de tobe groase și dense. Pe lângă lansarea albumului King of Rock și obținerea hiturilor R&B „King of Rock”, „You Talk Too Much” și „Can You Rock It Like This” în 1985, grupul a apărut și în filmul rap Krush Groove, în care au mai apărut Kurtis Blow, Beastie Boys și Fat Boys.
Fuziunea dintre rock și rap a celor de la Run-D.M.C. a pătruns în mainstream cu cel de-al treilea album al lor, Raising Hell din 1986. Albumul a fost precedat de single-ul din Top 10 R&B „My Adidas”, care a pregătit terenul pentru cel mai mare hit al grupului, un cover al piesei „Walk This Way” a lui Aerosmith. Înregistrată împreună cu Steven Tyler și Joe Perry de la Aerosmith, „Walk This Way” a fost prima înregistrare hip-hop care s-a adresat atât rockerilor, cât și rapperilor, după cum reiese din poziția sa de vârf de pe locul patru în topurile pop. În urma succesului înregistrat de „Walk This Way”, Raising Hell a devenit primul album rap care a ajuns pe primul loc în topurile R&B, a intrat în Top Ten pop și a obținut discul de platină, iar Run-D.M.C. au fost prima trupă rap care a primit difuzare pe MTV – au fost primii rapperi care au trecut în mainstream-ul pop. Raising Hell a dat naștere, de asemenea, hiturilor „You Be Illin'” și „It’s Tricky”.
Run-D.M.C. a petrecut cea mai mare parte a anului 1987 înregistrând Tougher Than Leather, continuarea albumului Raising Hell. Tougher Than Leather a fost însoțit de un film cu același nume. Avându-i ca protagoniști pe Run-D.M.C., filmul a fost o parodie afectuoasă a filmelor blaxploitation din anii ’70. Deși Run-D.M.C. se aflau în culmea popularității atunci când au înregistrat și filmat Tougher Than Leather, până la lansarea proiectului, lumea rap-ului se schimbase. Cea mai mare parte a publicului hip-hop dorea să asculte rapperi politici hardcore, precum Public Enemy, nu artiști crossover precum Run-D.M.C. În consecință, filmul a fost o bombă, iar albumul a primit doar discul de platină, nereușind să genereze niciun single de succes semnificativ.
La doi ani după Tougher Than Leather, Run-D.M.C. a revenit cu Back From Hell, care a devenit primul lor album care nu a obținut discul de platină. După lansarea acestuia, atât Run cât și D.M.C. au avut probleme personale, McDaniels suferind o criză de alcoolism, iar Simmons a fost acuzat de viol. După ce McDaniels s-a dezmeticit și acuzațiile împotriva lui Simmons au fost respinse, ambii rapperi au devenit creștini renăscuți, prezentându-și convertirea religioasă pe albumul Down With the King din 1993. Dispunând de apariții și asistență la producție din partea unor artiști atât de diferiți precum Public Enemy, EPMD, Naughty by Nature, A Tribe Called Quest, Neneh Cherry, Pete Rock și KRS-One, Down With the King a devenit revenirea de care Run-D.M.C. avea nevoie. Piesa de titlu a devenit un hit din Top 10 R&B, iar albumul a devenit album de aur, ajungând pe locul 21. Deși nu mai erau inovatori în hip-hop, succesul albumului Down With the King a dovedit că Run-D.M.C. erau încă pionieri respectați.
După o lungă pauză de studio, trio-ul a revenit la începutul anului 2000 cu Crown Royal. Albumul nu a contribuit prea mult la vânzările de discuri aflate în declin, dar următoarele eforturi de promovare i-au făcut să se alăture lui Aerosmith și Kid Rock pentru un spectacol de succes la MTV. Până în 2002, lansarea a două albume cu cele mai mari hituri a determinat un turneu cu Aerosmith, care i-a făcut să călătorească prin SUA, interpretând mereu „Walk This Way” pentru a face tranziția între seturi. Din păcate, la doar câteva săptămâni după încheierea turneului, Jam Master Jay a fost ucis fără sens în timpul unei sesiuni de studio din Queens. În vârstă de numai 37 de ani, vestea morții sale s-a răspândit rapid, iar personalități ale hip-hop-ului precum Big Daddy Kane și Funkmaster Flex și-au făcut timp să îi aducă un omagiu la posturile de radio din New York. Posibil cel mai vizibil DJ din istoria hip-hop-ului, moartea sa a fost cu adevărat sfârșitul unei ere și, din păcate, a perpetuat ciclul de violență care a bântuit genul încă de la sfârșitul anilor ’80.