Mulți dintre cititorii noștri sunt interesați să afle despre lumea uneori dificilă a adezivilor și a sudării materialelor plastice 
. În timp ce alegerea adezivului de plastic potrivit te poate face să-ți dorești să te fi specializat în chimie, sudarea este, fără îndoială, cea mai bună metodă de fuziune a două componente din plastic. Aceasta tinde să fie mai eficientă decât utilizarea adezivului și poate fi realizată rapid și ieftin dacă aveți uneltele potrivite.
Există atât de multe tehnici de sudare a plasticului încât nici măcar nu aș putea să le încadrez pe toate în acest articol. Iată doar 10 exemple, pentru a vă face o idee despre numeroasele opțiuni disponibile.
1) Etanșarea cu cordon extrudat
Un cordon din aceleași materiale este extrudat între două secțiuni și apoi cele două secțiuni sunt imediat presate împreună. Căldura din talonul extrudat este suficientă pentru ca acesta să se sudeze pe suprafețele adiacente.
2) Sudarea prin frecare
Se aplică oscilații unghiulare rapide pentru a încălzi părțile din plastic care urmează să fie îmbinate. Această variantă a procedeului de sudare prin rotație este utilizată pentru piesele care nu sunt simetrice în jurul unei axe de rotație. Echipamentul trebuie să fie programat să se oprească atunci când piesele sunt poziționate corect pentru a fi îmbinate.
3) Sudarea de înaltă frecvență
O metodă de sudare a componentelor din plastic în care suprafețele care urmează să fie îmbinate sunt încălzite prin contactul cu electrozii unui generator electric de înaltă frecvență.
4) Sudarea cu gaz fierbinte
Pistolurile de sudare pentru materiale plastice conțin o cameră încălzită electric sau cu gaz prin care se trece un gaz, de obicei aer uscat sau azot. Gazul încălzit este îndreptat spre îmbinarea care urmează să fie sudată, în timp ce o tijă din aceleași materiale ca și termoplasticul care se sudează este aplicată pe zona încălzită.
5) Sudarea cu placă fierbinte (Hot Tool)
Două suprafețe din plastic care urmează să fie îmbinate sunt mai întâi ținute ușor pe o suprafață metalică încălzită, care poate fi acoperită cu PTFE pentru a preveni lipirea, până când straturile de suprafață sunt topite. Suprafețele sunt apoi aduse rapid împreună și menținute sub o presiune ușoară până la răcire.
6) Sudarea prin inducție
Se plasează o inserție metalică conductoare pe interfața a două secțiuni care urmează să fie îmbinate. În timp ce se aplică presiune pentru a menține secțiunile împreună, sudorul încălzește inserția metalică cu ajutorul unui generator de înaltă frecvență până când materialul plastic din jur se înmoaie și se sudează și apoi răcește îmbinarea.
7) Sudarea cu laser
Cele două piese sunt puse sub presiune în timp ce un fascicul laser se deplasează de-a lungul liniei de îmbinare. Fasciculul trece prin prima piesă și este absorbit fie de cea de-a doua piesă, fie de un strat absorbant, generând suficientă căldură pentru a înmuia interfața și a crea o sudură permanentă.
8) Sudarea cu solvent
Sudarea cu solvent
Sudătorul aplică un solvent capabil să înmoaie suprafețele care urmează să fie îmbinate și presează suprafețele înmuiate împreună. Adeziunea se obține prin evaporarea solventului, prin absorbția solventului în materialele adiacente și/sau prin polimerizarea cimentului de solvent.
9) Sudarea prin rotație
Componentele din material plastic de secțiune circulară sunt rotite, o parte în contact cu cealaltă, până când prin frecare se generează suficientă căldură pentru a provoca o topire la interfață, care se solidifică sub presiune atunci când rotația este oprită pentru a suda articolele între ele. Procedeul poate fi realizat manual într-o presă de găurit cu mandrine adecvate pentru menținerea pieselor sau poate fi automatizat prin adăugarea unor dispozitive de alimentare, temporizare, control al cursei și presiunii presei și de ejectare.
10) Sudare cu ultrasunete
O metodă de sudare sau de etanșare a materialelor termoplastice în care încălzirea se realizează prin presiune 
mecanică vibratorie la frecvențe ultrasonice (20 până la 40 kc.) Energia electrică este convertită în vibrații ultrasonice de către un traductor, dirijată către zona de sudat cu ajutorul unui corn, iar căldura localizată este generată de frecarea vibrațiilor la suprafețele care urmează să fie îmbinate.