Sifilis

Ce este sifilisul?

Sifilisul este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de spirocheta Treponema pallidum. Sifilisul poate provoca multe semne și simptome similare cu alte boli, inclusiv cu virusul imunodeficienței umane (HIV), motiv pentru care este supranumit „marele imitator”.

Sifilisul are stadii simptomatice și asimptomatice. Dacă nu este tratată, sifilisul poate avea consecințe semnificative asupra individului infectat (afecțiuni neurologice și cardiace pe termen lung), asupra sarcinii (nașteri de copii morți și infecții congenitale) și asupra sănătății publice (răspândire continuă în populație).

Sifilis

Cine se îmbolnăvește de sifilis?

Sifilisul se transmite pe cale sexuală de la o persoană la alta, fie prin contact direct cu ulcerele sifilitice, fie prin sângele infectat prin microtraume în timpul actului sexual. Ulcerele de sifilis apar cel mai frecvent pe organele genitale și în zona anală, dar pot apărea și pe buze sau pe gură. Prin urmare, sexul sub orice formă – vaginal, anal sau oral – este principala modalitate de transmitere a sifilisului de la un individ la altul. Sifilisul se transmite și pe verticală (de la mama infectată la făt) în timpul sarcinii. O altă cale potențială de transmitere este schimbul de seringi (de exemplu, utilizarea drogurilor intravenoase).

Cazurile raportate de sifilis au crescut în Noua Zeelandă și în întreaga lume în ultimul deceniu, în special în rândul bărbaților care fac sex cu bărbați (MSM). Cel mai recent, se observă o reapariție în rândul populației heterosexuale. Acest lucru este deosebit de îngrijorător, deoarece sifilisul netratat în timpul sarcinii poate avea implicații grave asupra sănătății mamei, a sarcinii și a copilului nenăscut.

Care sunt semnele și simptomele sifilisului?

După ce este infectat cu sifilis, urmează o perioadă de incubație de 10-90 de zile (în medie 21 de zile) înainte ca semnele să devină evidente. Sifilisul netratat trece prin stadii clinice (simptomatice) distincte, precum și prin stadii latente (asimptomatice). În timpul latenței, diagnosticul poate fi pus doar prin serologie. În timpul stadiilor clinice, semnele și simptomele sifilisului diferă în funcție de stadiu – primar, secundar sau terțiar – așa cum este descris mai jos.

Sifilisul primar

Sifilisul primar se caracterizează prin chancru(e) la punctul de intrare a spirochetei T. pallidum. T. pallidum își folosește forma spiralată pentru a se răsuci în piele. Rezultă un ulcer nedureros.

• Tipic, o papulă solitară, mică, de culoare roșie fermă și nedureroasă pe zona genitală devine rapid un ulcer nedureros cu o margine bine definită și o bază indurită.
• Cancre multiple apar în 30% din cazuri.
• Cancrul ulcerat inițial poate trece neobservat, în special dacă este ascuns în interiorul vaginului, colului uterin, gurii sau pe regiunea anală.
• Pot apărea limfadenopatii nedureroase în regiunea ulcerației (de exemplu, limfadenopatie inghinală în ulcerele de pe organele genitale și limfadenopatie cervicală cu ulcere în gură).
• Ulcerul se vindecă de obicei fără tratament în câteva săptămâni.

Sifilis: chancru primar

Sifilis secundar

Sifilisul secundar se generalizează. Sifilisul secundar se caracterizează prin erupții cutanate și simptome sistemice, în timpul cărora pacientul este foarte contagios. Dacă pacientul nu este tratat, aceste simptome vor dispărea în cele din urmă în decurs de câteva săptămâni, dar pot recidiva.

• Nu sunt tratați, 25% dintre pacienți dezvoltă sifilis secundar în decurs de trei luni (în medie șase săptămâni) de la apariția chancrului inițial.
• Sifilisul este o infecție multisistemică, iar pacientul este foarte infecțios în această etapă.
• Simptomele sistemice pot include febră, cefalee, stare de rău, mialgie, artralgie și limfadenopatie.
• Alte organe afectate pot include ficatul, rinichii, sistemul nervos central (paralizii ale nervilor cranieni, meningită), articulațiile și ochii (ceea ce duce la tulburări de vedere).

Caracteristicile cutanate ale sifilisului secundar

• O erupție cutanată fără prurit este prezentă la 90% dintre pacienții cu sifilis secundar
• Erupția cutanată poate fi subtilă sau poate apărea ca fiind aspră, papule sau plăci roșii sau brun-roșiatice
• Erupția apare de obicei pe trunchi și afectează frecvent palmele și tălpile
• Rar, erupția se prezintă ca un grup de papule eritematoase în jurul unei plăci centrale solzoase, asemănătoare unei flori; această morfologie florală este descrisă sub denumirea de sifilis „corimbos”
• Poate apărea căderea părului (alopecie)
• Suprafețe mucoase – cum ar fi interiorul gurii, gâtului, zona genitală, vaginului și anusului – pot deveni crude și roșii (pete mucoase)
• Placi alb-cenușii, umede, apar în zona inghinală, interiorul coapselor, axile, ombilic sau sub sâni; acestea se numesc condilom lata.

Sifilis secundar

Vezi mai multe imagini cu sifilisul.

Sifilis latent

Între stadiile clinice secundare și terțiare ale sifilisului, urmează mulți ani de latență. Anii de latență sunt subîmpărțiți în timpurii și tardivi. În timpul latenței, pacientul este asimptomatic, fără semne la examenul clinic. Prin urmare, infecția continuă cu sifilis va fi descoperită doar prin teste pozitive de anticorpi treponemici. Infecțiozitatea variază, așa cum este descrisă mai jos.

Sifilis latent timpuriu (primii doi ani)

Pacientul este foarte infecțios.

• Infecția sifilisului se poate transmite la partenerii sexuali.
• Infecția sifilisului se poate transmite de la o femeie însărcinată la făt.

Sifilis latent tardiv (după doi ani)

Doar anumiți pacienți rămân infecțioși.

• Pacientul este neinfecțios pentru partenerii sexuali.
• Infecția cu sifilis poate trece totuși de la o femeie însărcinată la făt.

Sifilisul terțiar

Sifilisul terțiar este foarte întârziat, apărând la zeci de ani după infecția inițială.

• Semnele și simptomele tardive se pot dezvolta la 20-40 de ani după infecția inițială în până la o treime din cazurile netratate.
• Infecția netratată poate duce la endarterită, iar complicațiile includ guma, boli cardiovasculare și neurologice.
• O gumă este o leziune granulomatoasă solitară cu necroză centrală. Gummele apar de obicei pe piele sau pe os, dar pot fi găsite oriunde. Gumele cutanate pot fi nedureroase, dar gumele din oasele lungi provoacă o durere profundă, plictisitoare, care este mai rea noaptea.
• Boala cardiovasculară este o complicație rară. Aorta este organul cel mai probabil afectat și devine dilatată, ducând la anevrism aortic și regurgitare aortică.
• Neurosifilisul se poate prezenta ca boală meningovasculară (endarterită care duce la accident vascular cerebral ischemic), ca pareză generală (pierdere neuronală în cortex care duce la demență progresivă) și ca tabes dorsalis (epuizare a măduvei spinării).

Sifilis terțiar

Sifilis congenital

Sifilisul matern netratat poate duce la avort spontan, naștere de copii morți sau infecție congenitală. Mulți sugari cu sifilis congenital vor fi asimptomatici la naștere. Sifilisul congenital este împărțit în stadii timpurii și tardive.

Sifilisul congenital timpuriu (în primii doi ani de viață)

În primele săptămâni de viață, efectele asupra sugarului se aseamănă cu sifilisul secundar cu o infecție multiorganică.

• Pelea și mucoasele infectate se pot prezenta ca o erupție cutanată maculopapulară, leziuni veziculobulloase, pete mucoase, condilom lata sau ca rinită (mucoasă inflamată la nivelul nasului care provoacă sforăitură).
• Alte organe afectate includ oasele (osteocondrită), rinichii (glomerulonefrită), ficatul (hepatosplenomegalie) și ganglionii limfatici (limfadenopatie).
• Poate apărea, de asemenea, afectare neurologică, oculară și hematologică.

Sifilis congenital

Sifilis congenital tardiv (după doi ani de viață)

Sifilisul congenital tardiv se prezintă similar cu sifilisul gingival terțiar în infecția adultului, cu inflamație cronică, persistentă.

• Această infecție cronică afectează adesea ochii (cheratită interstițială), urechile (surditate), oasele, articulațiile și sistemul nervos central.
• Semnele caracteristice includ incisivii Hutchinson, molarii mulați, aspectul facial tipic (proeminență frontală, nasul în șa), tibiile încovoiate în formă de sabie și genunchii umflați (articulațiile Clutton).

Ce este diagnosticul diferențial al sifilisului?

Diagnosticul diferențial pentru sifilis depinde de care dintre numeroasele sale simptome posibile sunt prezente.

Diagnosticul diferențial pentru ulcere

• Ulcerele genitale: herpes genital, traumatisme, cancer; și mai rar, tuberculoză și chancroid
• Ulcerele anale: herpes genital, fisură anală, infecții bacteriene, traumatisme și boli inflamatorii intestinale
• Ulcerații bucale: herpes simplex (herpes labial), aftoase și traumatisme.

Diagnosticul diferențial pentru erupții cutanate

• Erupție cutanată
• Pitiriazis rosea
• Poriazis
• Ezeme/dermatită

Cum se diagnostichează sifilisul?

Diagnosticul sifilisului se face pe baza anamnezei clinice și a examenului fizic, susținute de teste de laborator și serologice.

Sifilisul poate fi diagnosticat prin punerea în evidență a spirochetelor T. pallidum în probe din leziuni sau ganglioni limfatici infectați. Spirochetele pot fi identificate prin microscopie în câmp întunecat sau prin testarea reacției în lanț a polimerazei treponemice (PCR). Aceste teste nu sunt întotdeauna ușor accesibile clinicianului care pune diagnosticul.

Biopsia cutanată poate sau nu să prezinte trăsături histopatologice caracteristice. A se vedea Patologia sifilisului.

Testarea serologică pentru detectarea anticorpilor produși de infecția treponemică este cel mai frecvent utilizat pentru a diagnostica infecția. Testele serologice nu pot distinge între diferitele tipuri de infecție treponemică (yaws, pinta și sifilis) sau durata infecției. Majoritatea persoanelor cu teste treponemice reactive vor continua să aibă teste reactive pentru tot restul vieții lor, indiferent de tratament sau de activitatea bolii.

Testele de anticorpi treponemici pot fi împărțite în teste nespecifice sau teste specifice. Ce test este utilizat depinde de ceea ce este disponibil la laboratorul local. Testele nespecifice includ:

• Laboratorul de cercetare a bolilor venerice (VDRL)
• Reagina plasmatică rapidă (RPR).

Testele specifice includ:

• Imunoanaliză enzimatică (EIA)
• Hemaglutinare cureponema pallidum (TPHA)
• Test de aglutinare a particulelor dereponema pallidum (TPPA).

Eșantionul este depistat cu un test primar (de obicei EIA sau TPHA) care detectează IgG și IgM și confirmat cu un alt test treponemic. De exemplu, un screening EIA pozitiv este confirmat cu un TPHA pozitiv.

După confirmare, proba este evaluată pentru activitatea serologică a infecției prin testul RPR/VDRL.

• Titlul RPR/VDRL > 16 indică o boală activă.
• Titrul RPR/VDRL < 16 nu exclude infecția activă, dar este mai mult în concordanță cu o infecție latentă târzie sau cu o infecție tratată.

Anamneza pacientului este, prin urmare, importantă pentru interpretare. Titrul RPR/VDRL este, de asemenea, utilizat pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului.

După întâlniri sexuale cu risc ridicat, se recomandă repetarea screening-ului atât la șase cât și la 12 săptămâni după expunere, deoarece testele serologice inițiale pot fi negative în sifilisul primar. Testele serologice sunt întotdeauna pozitive în sifilisul secundar, dar atenție la posibilitatea efectului de prozonă, care poate duce la un fals negativ. Efectul prozone apare atunci când un titru ridicat de anticorpi interferează cu formarea rețelei anticorp-antigen, care este necesară pentru a vedea un test de floculare pozitiv.

Testele serologice fals-pozitive apar, în special în cazul bolilor autoimune, al consumului de droguri injectabile, al sarcinii și al vârstei înaintate, dar este important să se obțină o anamneză detaliată, să se testeze partenerul sexual și să se urmărească prin repetarea testelor, pentru a se asigura că rezultatul fals-pozitiv suspectat este cu adevărat fals.

Alte teste care ar putea fi necesare în special dacă există semne și simptome neurologice includ tomografia computerizată (CT), imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) și examinarea lichidului cefalorahidian (LCR).

Ar trebui efectuat un screening complet al sănătății sexuale, inclusiv – cel mai important – testul HIV.

Care este tratamentul pentru sifilis?

Penicilina prin injectare este în continuare baza tratamentului pentru toate stadiile sifilisului.

• Sifilisul infecțios (primar, secundar, precoce-latent) necesită o doză de stat de penicilină benzatină sau procaină.
• Sifilisul neinfecțios (latent tardiv) și neurosifilisul necesită doze mai lungi de benzatină sau penicilină procaină.

Alte antibiotice sunt mai puțin fiabile decât penicilina, dar tetraciclinele sau cefalosporinele pot fi utilizate la pacienții care sunt alergici la penicilină. A se vedea Reacții adverse cutanate la antibiotice. O femeie însărcinată care este alergică la penicilină trebuie mai întâi desensibilizată și apoi tratată oricum cu penicilină.

Eșecurile tratamentului pot apărea în orice stadiu al infecției, astfel încât este importantă o urmărire atentă, cu teste serologice repetate timp de unul până la doi ani.

Toată activitatea sexuală trebuie să fie evitată până când toate rănile sau leziunile de sifilis sunt complet vindecate și tratamentul este finalizat.

Notificarea și gestionarea partenerului sunt extrem de importante pentru a preveni reinfectarea și pentru a preveni răspândirea în comunitate. Sunt disponibile ghiduri care să ghideze clinicianul cu privire la cât de departe în urmă să depisteze fiecare etapă.

Poate fi prevenită sifilisul?

Nu este disponibil niciun vaccin pentru sifilis.

Sifilisul poate fi dobândit în mod repetat; anticorpii și tratamentul nu protejează împotriva unei noi infecții.

Dacă credeți că sunteți infectat, întrerupeți orice contact sexual și adresați-vă medicului dumneavoastră sau clinicii de sănătate sexuală. Anunțați imediat toate contactele sexuale, astfel încât acestea să poată fi verificate pentru depistarea infecției și tratate corespunzător.

Alte măsuri de prevenire a răspândirii sifilisului includ:

• Limitarea numărului de parteneri sexuali
• Utilizarea prezervativelor
• Teste regulate de sânge, dacă comportamentul sexual este de mare risc.

Care este rezultatul probabil?

Tratamentul precoce al sifilisului are un rezultat foarte bun și previne complicațiile ulterioare. Întârzierea tratamentului până în stadii avansate poate lăsa consecințe ireversibile, de exemplu, probleme neurologice sau vizuale.

.