Un caz de șoc cultural: Vacanța de vară japoneză nu este deloc o vacanță

author
4 minutes, 59 seconds Read

Reporterul nostru de limbă japoneză și-a văzut lumea întoarsă cu susul în jos atunci când soția sa germană a comentat despre amintirile sale din copilărie.

Reporterul nostru de limbă japoneză Daichiro Tashiro este o adevărată partidă. Nu numai că este o enciclopedie ambulantă de mărunțișuri și curiozități Disney, dar este și un fan artist talentat și evocator atunci când trebuie.

▼ Și uitați-vă la acel zâmbet de o mie de megawați!

Ne pare rău să frângem inimile cititorilor plini de speranță, dar Daiichiro este căsătorit în mod fericit cu prietena lui de șase ani. De-a lungul timpului petrecut împreună, ei s-au confruntat cu partea lor echitabilă de neînțelegeri culturale; în timp ce Daiichiro este japonez, soția lui este germană și, în mod natural, au crescut în societăți foarte diferite, cu obiceiuri și așteptări sociale diferite.

Daiichiro recunoaște că majoritatea acestor diferențe culturale se ridică doar la un „huh, wow” pe scara șocului. Din când în când, însă, cei doi dau peste o astfel de piedică care îl face pe Daiichiro să-și reevalueze întreaga existență.

Ziua care i-a spulberat lui Daiichiro conceptul de „vacanță de vară” a fost, așa cum se cuvine, una foarte fierbinte, în plină vară. În timp ce cicadele bâzâiau zgomotos pe fundal, Daiichiro și soția sa se plimbau prin raioanele unui supermarket, așa cum au tendința de a face cuplurile. Când ochii i-au poposit pe un tejghea pentru „Kituri de studiu gratuit pentru vacanța de vară”, experimente sau sarcini ambalate pe care copiii le pot face pe o temă la alegere, Daiichiro a suspinat cu nostalgia propriilor vacanțe din copilărie. Acele zile erau atât de departe acum. Atât de mult timp în urmă.

„Omule, îmi amintesc când îmi făceam studiile gratuite în vacanța de vară”, i-a spus el soției sale, care s-a grăbit să vină lângă el, cu un coș în spate.

„Hmm? Ce sunt astea?”

▼ Posibilitățile de studiu sunt limitate doar de câte caiete ai.

În timp ce soția lui Daiichiro clipea la trusele de studiu, Daiichiro s-a apucat să explice marile încercări și necazuri ale copiilor națiunii sale ca și cum ar fi fost purtătorul lor de cuvânt. I-a povestit despre studiile autoimpuse pe care el și colegii săi de clasă le întreprindeau, despre dificultăți și, probabil, despre inevitabila panică ce vine din amânarea tuturor studiilor până când abia îți mai rămâne vacanța.

Departe de a fi impresionată de poveștile sale din tranșeele vacanței de vară, soția lui, de obicei zâmbitoare, avea o privire de neîncredere totală pe față.

„Deci… în Japonia faceți temele în vacanța de vară? Asta nu e chiar o vacanță atunci, nu-i așa?”

Așa, pur și simplu, lumea lui Daichiro s-a prăbușit.

▼ Reconstituire dramatică a interiorului din capul lui Daiichiro

Ce? Ce spunea draga lui soție? Nu putea să o înțeleagă. Bineînțeles că vacanța de vară este o vacanță, se gândea el, ăsta e rostul ei! Este o vacanță! Vacanță, ca în „o perioadă prelungită de petrecere a timpului liber și de recreere”. Așteptați. Așteptați, așteptați.

Așteptați.

Dacă el, ca atâția copii japonezi, își petrecea vacanța de vară muncind…

Atunci asta anula definiția! El făcuse, de fapt, EXACT opusul petrecerii timpului liber: muncea! Exact opusul recreerii: munca! În timp ce ar fi trebuit să se plimbe prin micuța lume a copilăriei sale cu un abandon nepăsător, liber ca o pasăre, el scrisese zilnic însemnări în jurnal și apoi savura libertatea de a alege un subiect pe care să lucreze mai mult, ca un fel de glumă bolnavă și ironică!”

„Deci”, i-a croncănit el soției sale, încă tremurând din cauza acestei revelații uluitoare, „asta înseamnă că în Germania… nu faci nicio lucrare pe timpul verii? Absolut niciuna?”

„Bineînțeles că nu”, i-a răspuns imediat soția lui. „De ce am face-o? Este vacanța de vară. Vacanța de vară.”

Daiichiro a trebuit să recunoască faptul că ea avea dreptate.

Apoi și-a dat seama de altceva. Nu era oare un fapt general acceptat că japonezii nu se pot opri din a se gândi la muncă, chiar și în zilele lor libere extrem de rare? Ei bine, cum ar putea cineva să se aștepte să treacă în modul de relaxare după ce și-a petrecut vacanța copilăriei concentrat pe muncă? Ai uita că modul de relaxare a fost chiar o opțiune.

Nu e de mirare că atât de mulți oameni din Japonia se luptă cu gestionarea stresului și cu plecarea la timp de la birou.

Daiichiro a fost destul de norocos să experimenteze decadența unui festival de relaxare fără rețineri atunci când a vizitat o stațiune de vară cu familia germană a soției sale, dar îi imploră și pe alții să se gândească la această fixație culturală. Deși este adevărat că efectuarea temelor în timpul vacanței de vară menține celulele cerebrale ale copiilor active și încurajează o etică puternică a muncii, ar putea, de asemenea, să le afecteze capacitatea de a lua vreodată o pauză.

Nu vă înșelați însă, în general, reporterul nostru vesel și plin de noroc adoră să aibă ocazia de a discuta aceste ciudățenii și diferențe cu soția sa. Din fericire, el a depășit cu mult vârsta la care s-ar aștepta să ia notițe zilnice despre aceste diferențe și să redacteze un raport pe această temă.

.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.