Localizarea unui telefon mobil poate fi determinată în mai multe moduri.
Pe bază de rețeaEdit
Localizarea unui telefon mobil poate fi determinată cu ajutorul infrastructurii de rețea a furnizorului de servicii. Avantajul tehnicilor bazate pe rețea, din punctul de vedere al furnizorului de servicii, este că acestea pot fi implementate în mod neintruziv, fără a afecta telefoanele. Tehnicile bazate pe rețea au fost dezvoltate cu mulți ani înainte ca GPS-ul să fie disponibil pe scară largă pe telefoane mobile. (A se vedea US 5519760, emisă la 21 mai 1996 pentru una dintre primele lucrări referitoare la aceasta.)
Tehnologia de localizare se bazează pe măsurarea nivelurilor de putere și a modelelor de antene și utilizează conceptul că un telefon mobil alimentat comunică întotdeauna fără fir cu una dintre cele mai apropiate stații de bază, astfel încât cunoașterea locației stației de bază implică faptul că telefonul mobil se află în apropiere.
Sistemele avansate determină sectorul în care se află telefonul mobil și estimează aproximativ și distanța până la stația de bază. O aproximare suplimentară se poate face prin interpolarea semnalelor între turnurile de antene adiacente. Serviciile calificate pot atinge o precizie de până la 50 de metri în zonele urbane în care traficul de telefonie mobilă și densitatea de turnuri de antene (stații de bază) este suficient de mare. În zonele rurale și pustii pot exista kilometri între stațiile de bază și, prin urmare, pot determina locațiile cu mai puțină precizie.
Localizarea GSM utilizează multilateralizarea pentru a determina locația telefoanelor mobile GSM, sau a dispozitivelor de urmărire dedicate, de obicei cu intenția de a localiza utilizatorul.
Precizia tehnicilor bazate pe rețea variază, identificarea celulei fiind cea mai puțin precisă (din cauza semnalelor diferențiale care se transpun între turnuri, cunoscute și sub numele de „semnale care ricoșează”) și triangulația fiind moderat de precisă, iar metodele mai noi de sincronizare „advanced forward link trilateration” fiind cele mai precise. Acuratețea tehnicilor bazate pe rețea depinde atât de concentrația stațiilor de bază de celule, mediile urbane atingând cea mai mare acuratețe posibilă datorită numărului mai mare de turnuri de celule, cât și de implementarea celor mai actuale metode de sincronizare.
Una dintre provocările cheie ale tehnicilor bazate pe rețea este cerința de a lucra îndeaproape cu furnizorul de servicii, deoarece presupune instalarea de hardware și software în cadrul infrastructurii operatorului. În mod frecvent, este necesară constrângerea asociată unui cadru legislativ, cum ar fi Enhanced 9-1-1, înainte ca un furnizor de servicii să implementeze o soluție.
În decembrie 2020, a ieșit la iveală faptul că este posibil ca firma israeliană de supraveghere Rayzone Group să fi obținut acces, în 2018, la sistemul de semnalizare SS7 prin intermediul furnizorului de rețele celulare Sure Guernsey, putând astfel să urmărească locația oricărui telefon mobil la nivel global.
Handset-basedEdit
Locația unui telefon mobil poate fi determinată cu ajutorul unui software client instalat pe telefon. Această tehnică determină locația handsetului punând locația acestuia în funcție de identificarea celulei, de intensitatea semnalului celulei de domiciliu și a celulelor vecine, care este trimisă în mod continuu către operatorul de telefonie. În plus, dacă handsetul este echipat și cu GPS, atunci informații de localizare semnificativ mai precise pot fi apoi trimise de la handset la operatorul de telefonie mobilă.
O altă abordare este utilizarea unei tehnici bazate pe amprentare, în care „semnătura” intensității semnalului celulelor de domiciliu și a celulelor învecinate în diferite puncte din zona de interes este înregistrată prin war-driving și comparată în timp real pentru a determina localizarea handsetului. Acest lucru se realizează, de obicei, independent de operatorul de telefonie.
Dezvantajul principal al tehnicilor bazate pe handset, din punctul de vedere al furnizorului de servicii, este necesitatea de a instala software pe handset. Aceasta necesită cooperarea activă a abonatului mobil, precum și un software care trebuie să fie capabil să gestioneze diferitele sisteme de operare ale handseturilor. În mod obișnuit, telefoanele inteligente, cum ar fi cele bazate pe Symbian, Windows Mobile, Windows Phone, BlackBerry OS, iOS sau Android, ar fi capabile să ruleze astfel de software, de exemplu Google Maps.
O soluție alternativă propusă este instalarea de către producători de hardware sau software încorporat pe telefonul mobil, de exemplu, Enhanced Observed Time Difference (E-OTD). Această cale nu a înregistrat progrese semnificative, din cauza dificultății de a convinge diferiți producători să coopereze cu privire la un mecanism comun și de a aborda problema costurilor. O altă dificultate ar fi abordarea problemei telefoanelor străine care se află în roaming în rețea.
SIM-basedEdit
Utilizând modulul de identitate al abonatului (SIM) din telefoanele GSM și Universal Mobile Telecommunications System (UMTS), este posibil să se obțină măsurători radio brute de la telefon. Măsurătorile disponibile includ ID-ul celulei de deservire, timpul de călătorie dus-întors și puterea semnalului. Tipul de informații obținute prin intermediul SIM poate fi diferit de cele disponibile de la telefonul mobil. De exemplu, este posibil să nu fie posibilă obținerea de măsurători brute direct de la handset, dar totuși să se obțină măsurători prin intermediul SIM.
Wi-FiEdit
Datele Wi-Fi din surse externe pot fi, de asemenea, utilizate pentru a identifica locația unui handset. Performanțele slabe ale metodelor bazate pe GPS în mediul interior și popularitatea crescândă a Wi-Fi au încurajat companiile să conceapă metode noi și fezabile pentru a realiza poziționarea în interior bazată pe Wi-Fi. Majoritatea telefoanelor inteligente combină sistemele globale de navigație prin satelit (GNSS), cum ar fi GPS și GLONASS, cu sistemele de poziționare Wi-Fi.
Sistem hibrid de poziționareEdit
Sistemele hibride de poziționare utilizează o combinație de tehnologii bazate pe rețea și tehnologii bazate pe handset pentru determinarea locației. Un exemplu ar fi unele moduri de GPS asistat, care pot utiliza atât GPS, cât și informații din rețea pentru a calcula locația. Ambele tipuri de date sunt astfel utilizate de telefon pentru a face localizarea mai precisă (de exemplu, A-GPS). Alternativ, localizarea cu ambele sisteme poate avea loc, de asemenea, prin obținerea de către telefon a locației GPS direct de la sateliți, iar apoi informațiile sunt trimise prin rețea persoanei care încearcă să localizeze telefonul. Astfel de sisteme includ Google Maps, precum și OTDOA și E-CellID de la LTE.
Există, de asemenea, sisteme hibride de poziționare care combină mai multe abordări diferite de localizare pentru a poziționa dispozitivele mobile prin Wi-Fi, WiMAX, GSM, LTE, adrese IP și date privind mediul de rețea.
.