Diamantele s-au format în urmă cu peste 3 miliarde de ani, în adâncul scoarței terestre, în condiții de căldură și presiune intense, care au făcut ca atomii de carbon să se cristalizeze, formând diamantele.
Diamantele se găsesc la o adâncime de aproximativ 150-200 km sub suprafața Pământului. Aici, temperaturile sunt în medie de 900 până la 1.300 de grade Celsius și la o presiune de 45 până la 60 de kilobari (care este de aproximativ 50.000 de ori mai mare decât presiunea atmosferică de la suprafața Pământului). În aceste condiții, în mantaua superioară a Pământului se formează, de asemenea, lamproită și kimberlită topite (cunoscute în mod obișnuit sub numele de magmă) care se extind într-un ritm rapid. Această expansiune face ca magma să erupă, forțând-o să ajungă la suprafața Pământului și luând cu ea roci purtătoare de diamante. Mișcându-se cu o viteză incredibilă, magma ia calea cu cea mai mică rezistență, formând o „țeavă” spre suprafață.
Pe măsură ce se răcește, magma se întărește pentru a forma kimberlită și se depune în structuri verticale cunoscute sub numele de țevi de kimberlit. Aceste conducte de kimberlit sunt cea mai importantă sursă de diamante, însă se estimează că doar 1 din 200 de conducte de kimberlit conțin diamante de calitate prețioasă. Numele de „kimberlit” a fost derivat de la orașul sud-african Kimberley, unde au fost găsite primele diamante în acest tip de rocă.