Oamenii din Efes aveau culturi și stiluri de viață grecești și romane. Ei trebuiau să poarte „toga de culoare albă”, un fel de rochie când erau adolescenți în timpul romanilor. În perioada greacă aveau diferite tipuri de rochii asemănătoare cu toga. Vârsta pubertății era de 14 ani pentru băieți și de 12 ani pentru fete.
Efesenii aveau cadrane solare și, de asemenea, ceasuri de apă în zilele ploioase și cețoase pentru a înțelege cât e ceasul. A avea un astfel de ceas în casă era un semn al bogăției familiei la efeseni. În Muzeul din Efes puteți vedea exemple frumoase de cadrane solare. Majoritatea oamenilor se trezeau la răsăritul soarelui pe vremea grecilor și a romanilor, dar viața orașelor romane era mai colorată decât cea a grecilor din cauza festivalurilor lor.
Educația fetelor grecești nu prea era luată în considerare, dar băieții erau trimiși la gimnaziu la vârsta de șapte ani pentru a învăța muzică și cum să citească și să scrie. În timpul romanilor, atât fetele cât și băieții frecventau împreună școala primară la vârsta de șapte ani. În gimnazii, elevii studiau istoria, muzica, logica, astronomia, limba greacă, poezia, unitățile de măsură, filosofia, matematica, mitologia etc. Cititul și scrisul au fost învățate de numeroase persoane în epoca romană. În cazul în care copilul se năștea ca fiind handicapat, tatăl îl putea respinge. În acest caz, copilul era fie vândut, fie abandonat în agora. În secolele următoare, din cauza sărăciei, a devenit obișnuit și legal să se vândă copiii nou-născuți.
Grecii și romanii au același tip de calcul. Vânzarea și cumpărarea zilnică se făcea practic prin numărarea pe degete, dar pentru calculul numerelor mari, de peste mii, ei arătau cu degetele un anumit organ și fiecare organ avea o anumită semnificație numerică.
Ei aveau o tradiție de a sacrifica animale pentru zeii și zeițele lor în timpul ceremoniilor zilnice, festivalurilor, sărbătorilor etc. Viața oamenilor din cele mai vechi timpuri era legată de zei și zeițe și aproape fiecare oraș antic avea un centru de cult dedicat unuia dintre zei sau zeițe. În Efes aveau templul pentru zeița lor Artemis.
În antichitate, oamenii credeau în reîncarnare, iar când cineva murea, corpul său era fie îngropat, fie incinerat în cimitir. Din cauza credinței în reîncarnare, ei puneau o parte din bunurile pe care acea persoană le folosise și îi plăcuseră.
Nu au existat băi publice până în perioada greacă târzie, dar apoi au fost construite băi și mai ales în epoca romană băile au devenit una dintre cele mai populare clădiri ale orașelor. În timpul zilei și al nopții băile erau deschise, dar femeile și bărbații nu aveau voie să se scalde împreună. Femeile și copiii puteau merge la baie în mod gratuit timp de 7 ore după răsăritul soarelui, iar apoi bărbații puteau merge la baie plătind o taxă de intrare. Romanilor le plăcea în special să organizeze petreceri cu mâncare și băutură în băi.