Poate că nu mă crezi, dar ființele umane sunt definite de relațiile lor mai mult decât orice altceva. Relațiile ne spun cine suntem, ai cui suntem și ce se așteaptă de la noi. Relațiile noastre definesc unde am fost, unde suntem și unde ne îndreptăm. De-a lungul Bibliei, este ușor să vedem câteva persoane selecte care sunt atât de clar definite de relațiile lor. În Geneza 6, Noe a fost definit de cine nu era. În Primul Samuel 15, David a fost definit de cine îl va înlocui. În Ioan 18, Petru a fost definit de cine a urmat.
Dacă suntem sinceri cu noi înșine, vom vedea că relațiile sunt modul în care lumea ne definește în cele din urmă. Ele spun mai multe despre cine suntem decât orice portret biografic sau profil social. Nu putem merge nicăieri fără să recunoaștem cine suntem sau cui aparținem. Aceste idei contează mai mult decât ne place să recunoaștem. În lumea reală, compania pe care o ținem este una dintre cele mai elocvente caracteristici despre cine suntem cu adevărat. În acest sens, când totul este spus și făcut, singura relație care definește cine suntem cu adevărat este relația noastră cu Dumnezeu.
Dacă călătorim înapoi în Grădina Edenului, putem vedea că omenirea este specială. Geneza 1 ne spune că suntem singura creatură făcută „după chipul lui Dumnezeu”. Poate fi greu de înțeles, dar noi suntem capodopera lui Dumnezeu. Suntem singurul lucru din această lume cu valoare intrinsecă. Suntem singura creație pentru care Isus a fost dispus să moară. Suntem singura creație din această lume cu care Dumnezeu dorește o relație. Noi suntem speciali. Faptul de a fi făcut după chipul lui Dumnezeu nu poate fi luat pentru că cineva te consideră nedemn.
Nu poate fi luat pentru că cineva te tratează cu prejudecăți sau cu lipsă de decență. Valoarea ta nu este definită de ei. Este definită de Dumnezeu, iar El spune că ești special. Tu meriți tot efortul de care a fost nevoie pentru a face această lume. Meritați sacrificiul Fiului Său. Tu meriți sârguința de care a fost nevoie pentru a produce Biblia și meriți fiecare eveniment care a modelat Voința Sa de la începutul timpului. Sunteți valoroși pentru că așa spune Dumnezeu. Această relație, această valoare vă definește mai presus de orice altceva.
Cu toate acestea, relația noastră cu Dumnezeu trebuie să fie definită în termenii Lui, pentru că El este proprietarul trecutului, prezentului și viitorului nostru. Dumnezeu este credincios să ierte o inimă sinceră, să călăuzească un slujitor voluntar și să mențină promisiunile pe care le face celor care îndură cu credință. Ne putem încrede în Cel care nu se schimbă, nu poate minți, a cărui „îndurare este veșnică” și al cărui „adevăr dăinuiește din generație în generație” (Psalmul 100:5).
Rețineți că, în repetate rânduri, Dumnezeu i-a numit pe cei care s-au încrezut în El „copiii Săi”. El i-a iubit pe patriarhii din vechime, precum Noe și Iov, care au rezistat, în ciuda presiunii crescânde de a renunța. El a fost răbdător cu israeliții în timp ce aceștia se perfecționau fiind indiferenți față de „Dumnezeul părinților lor”. Astăzi, încercările celor care Îl iubesc găsesc aceeași răbdare și iertare pe care le-au găsit creștinii din primul secol în timp ce studiau la picioarele lui Pavel, Timotei sau Petru. Dumnezeu Își iubește copiii. Îi pasă de ei și prețuiește relația pe care o împărtășesc zilnic cu El mai mult decât orice altă relație din această lume.
Ce ne învață, așadar, relația noastră cu Dumnezeu despre alte cunoștințe mai puțin divine? Fără nicio ezitare, relația noastră cu Dumnezeu ar trebui să definească modul în care îi percepem pe cei pe care Dumnezeu îi aduce în viața noastră. Ar trebui să vedem restul lumii așa cum o face Dumnezeu. Oamenii pe care îi întâlnim în orice împrejurare sunt, de asemenea, făcuți după chipul Său. Ei sunt, de asemenea, capodopera lui Dumnezeu. Și ei pot, de asemenea, să-L iubească, să-L slujească și să trăiască veșnic cu El chiar alături de noi.
Când ne dăm seama că toți ceilalți se pot conecta la Dumnezeu în același mod profund semnificativ în care o facem noi, ar trebui să fie ușor să găsim motive să ne conectăm profund cu ei. Aprecierea noastră pentru sufletul lor și pentru bunăstarea lui ar trebui să încurajeze o relație semnificativă, altruistă și de sacrificiu. O relație definită de aprecierea reciprocă a Celui care ne-a creat este o relație care va dăinui. În aceste cazuri, va fi o relație lipsită de toate lucrurile care fac lumea noastră insuportabilă și oamenii pe care îi întâlnim insuportabili.
Când ne dăm seama că toți posedăm oportunitatea de a fi copiii lui Dumnezeu, vedem speranța în relații. Când ne dăm seama că El are timp pentru fiecare dintre noi, răbdare pentru fiecare dintre noi și ne iubește cu adevărat la fel, ar trebui să găsim timp pentru a întoarce această iubire în schimb. Când îi prețuim pe oameni pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce fac pentru noi, începem să îi vedem așa cum îi vede Dumnezeu. Când acest lucru devine modul nostru de gândire de facto, interacțiunile noastre simple se vor schimba, iar conexiunile noastre profunde vor crește exponențial. Când știm că oamenii din viața noastră sunt meniți să fie iubiți, slujiți și valorizați, începem să vedem cum ne iubește, ne slujește și ne valorizează Dumnezeu.
În acest moment, Dumnezeu caută în mod activ o relație cu tine care să îți schimbe viața. El vrea ca tu să știi că ești special. El vrea ca tu să știi că ești făcut după chipul Său. El vrea ca tu să știi că ești cel mai valoros lucru din această lume pentru El. El vrea ca tu să-L cunoști pentru că El te cunoaște.
Relațiile ne definesc. Asigură-te că relația care te definește cel mai bine este cea pe care o ai cu Dumnezeu. Când acest lucru este adevărat pentru tine, orice altă relație va fi binecuvântată de prezența lui Dumnezeu. Dacă El face parte din viața ta, atunci El face parte și din căsnicia ta, din prieteniile tale, din întâlnirile tale întâmplătoare cu străinii și din orice altă relație pe care lumea o folosește pentru a te defini. Când El este o parte din ceea ce ești, lumea știe cine este El.
.