Obiectivul majorității testelor de inteligență este de a măsura „g”, factorul de inteligență generală. Testele de inteligență bune sunt fiabile, ceea ce înseamnă că sunt consecvente în timp și, de asemenea, demonstrează validitate, ceea ce înseamnă că ele măsoară efectiv inteligența și nu altceva. Deoarece inteligența este o dimensiune atât de importantă a diferențelor individuale, psihologii au investit eforturi substanțiale în crearea și îmbunătățirea măsurătorilor de inteligență, iar aceste teste sunt considerate în prezent cele mai precise dintre toate testele psihologice. De fapt, capacitatea de a evalua cu acuratețe inteligența este una dintre cele mai importante contribuții ale psihologiei la viața publică de zi cu zi.
Inteligența se schimbă odată cu vârsta. Un copil de 3 ani care ar putea înmulți cu exactitate 183 cu 39 ar fi cu siguranță inteligent, dar un copil de 25 de ani care nu ar putea face acest lucru ar fi văzut ca fiind neinteligent. Astfel, pentru a înțelege inteligența este necesar să cunoaștem normele sau standardele într-o anumită populație de persoane la o anumită vârstă. Standardizarea unui test presupune administrarea acestuia unui număr mare de persoane la vârste diferite și calcularea scorului mediu la test la fiecare nivel de vârstă.
Este important ca testele de inteligență să fie standardizate în mod regulat, deoarece nivelul general de inteligență într-o populație se poate schimba în timp. Efectul Flynn se referă la observația că scorurile obținute la testele de inteligență la nivel mondial au crescut substanțial în ultimele decenii (Flynn, 1999). Deși creșterea variază oarecum de la o țară la alta, creșterea medie este de aproximativ 3 puncte IQ la fiecare 10 ani. Există multe explicații pentru efectul Flynn, inclusiv o nutriție mai bună, un acces sporit la informații și o mai mare familiaritate cu testele cu alegere multiplă (Neisser, 1998). Dar dacă oamenii devin cu adevărat mai inteligenți este discutabil (Neisser, 1997).
După ce standardizarea a fost realizată, avem o imagine a abilităților medii ale oamenilor la diferite vârste și putem calcula vârsta mentală a unei persoane, care este vârsta la care o persoană este performantă din punct de vedere intelectual. Dacă comparăm vârsta mentală a unei persoane cu vârsta cronologică a persoanei respective, rezultatul este coeficientul de inteligență (IQ), o măsură a inteligenței care este ajustată în funcție de vârstă. Un mod simplu de a calcula IQ-ul este folosind următoarea formulă:
IQ = vârsta mentală ÷ vârsta cronologică × 100.
Astfel, un copil de 10 ani care se descurcă la fel de bine ca media copiilor de 10 ani are un IQ de 100 (10 ÷ 10 × 100), în timp ce un copil de 8 ani care se descurcă la fel de bine ca media copiilor de 10 ani ar avea un IQ de 125 (10 ÷ 8 × 100). Majoritatea testelor moderne de inteligență se bazează pe poziția relativă a scorului unei persoane în rândul persoanelor de aceeași vârstă, mai degrabă decât pe baza acestei formule, dar ideea de „raport” sau „coeficient” de inteligență oferă o bună descriere a semnificației scorului.
Scale Wechsler: Un număr de scale se bazează pe IQ. Scala Wechsler Adult lntelligence Scale (WAIS) este cel mai utilizat test de inteligență pentru adulți (Watkins, Campbell, Nieberding, & Hallmark, 1995). Versiunea actuală a WAIS, WAIS-IV, a fost standardizată pe 2.200 de persoane cu vârste cuprinse între 16 și 90 de ani. Acesta constă în 15 sarcini diferite, fiecare dintre ele fiind concepută pentru a evalua inteligența, inclusiv memoria de lucru, capacitatea aritmetică, capacitatea spațială și cunoștințele generale despre lume. WAIS-IV oferă scoruri în patru domenii: verbal, perceptual, memorie de lucru și viteză de procesare. Fiabilitatea testului este ridicată (mai mult de 0,95) și prezintă o validitate de construcție substanțială. WAIS-IV are o corelație ridicată cu alte teste de IQ, cum ar fi Stanford-Binet, precum și cu criteriile de succes academic și de viață, inclusiv notele de la facultate, măsurile de performanță la locul de muncă și nivelul ocupațional. De asemenea, prezintă corelații semnificative cu măsurători ale funcționării de zi cu zi în rândul persoanelor cu dizabilități intelectuale.
Scala Wechsler a fost, de asemenea, adaptată pentru copiii preșcolari sub forma Wechsler Primary and Preschool Scale of Intelligence-Fourth Edition (WPPSI-IV) și pentru copiii mai mari și adolescenți sub forma Wechsler Intelligence Scale for Children-Fifth Edition (WISC-V).
Părtinire: Testele de inteligență și definițiile psihologice ale inteligenței au fost puternic criticate începând cu anii 1970 pentru că sunt părtinitoare în favoarea respondenților anglo-americani, din clasa de mijloc și pentru că sunt instrumente inadecvate pentru măsurarea tipurilor de inteligență sau talent non-academice. Inteligența se schimbă odată cu experiența, iar coeficienții sau scorurile de inteligență nu reflectă această capacitate de schimbare. Ceea ce este considerat inteligent variază, de asemenea, din punct de vedere cultural, iar majoritatea testelor de inteligență nu iau în considerare această variație. De exemplu, în Occident, a fi inteligent este asociat cu a fi rapid. O persoană care răspunde cel mai rapid la o întrebare este considerată cea mai deșteaptă, însă în unele culturi, a fi deștept este asociat cu luarea în considerare temeinică a unei idei înainte de a da un răspuns. Un răspuns bine gândit și contemplativ este cel mai bun răspuns.
.