Akkadiană
Asiriana și babiloniană sunt membre ale familiei de limbi semitice, ca și araba și ebraica. Deoarece babiloniană și asiriană sunt atât de asemănătoare – cel puțin în ceea ce privește scrierea – ele sunt adesea considerate ca varietăți ale unei singure limbi, cunoscută astăzi sub numele de akkadiană. Nu se știe cu certitudine în ce măsură erau reciproc inteligibile în antichitate.
În timpul mileniului al II-lea î.Hr. akkadiană a fost adoptată în tot Orientul Apropiat ca limbă de studiu, administrație, comerț și diplomație. Mai târziu, în mileniul I î.Hr. a fost treptat înlocuită de aramaică, care este încă vorbită în unele părți ale Orientului Mijlociu de astăzi.
Akkadianul a fost descifrat la mijlocul secolului al XIX-lea. Întrucât existau controverse cu privire la faptul dacă descifrarea a fost realizată sau nu, în 1857 Societatea Regală Asiatică a trimis desene ale aceleiași inscripții la patru cercetători diferiți, care trebuiau să traducă fără să se consulte între ei. Un comitet (din care făcea parte nimeni altul decât decanul Catedralei St Paul) a fost înființat pentru a compara traducerile. Raportul comisiei, disponibil aici, este încă o lectură fascinantă după mai bine de 150 de ani.
Lecturi suplimentare
- Irving Finkel și Jonathan Taylor, Cuneiform, London: The British Museum
- Dominique Charpin, Reading and Writing in Babylon, Cambridge MA: Harvard University Press
- John Huehnergard, A Grammar of Akkadian (3rd ed.), Winona Lake IN: Eisenbrauns
- Martin Worthington: Teach Yourself Complete Babylonian, London: Hodder
Publicată inițial de Universitatea din Cambridge sub licența Creative Commons Attribution 4.0 International.
.