Rețele și idealuri democratice: Equality, Freedom, and Communication

author
1 minute, 13 seconds Read

Abstract

Teoria democratică a procedat în mod istoric pornind de la ipoteza că locația adecvată – și poate exclusivă – a autorității politice este statul suveran care revendică autoritatea politică exclusivă asupra unui teritoriu și a unei populații definite. Un demos bine definit poate, prin urmare, să însoțească statul suveran, cu o pretenție de control popular asupra deciziilor politice care este destul de simplă – cel puțin în teorie, dacă rareori în practică. Idealul democratic al egalității politice poate fi apoi definit în termeni de capacitate egală a tuturor cetățenilor din demos de a exercita controlul asupra deciziilor politice. În plus, în practică, democrația statală este aproape întotdeauna o democrație liberală. Iar teoreticienii democrației liberale pot specifica o serie de drepturi – libertatea de gândire, de exprimare, de asociere și de întrunire, mai controversat drepturile de proprietate privată și de subzistență – necesare pentru ca un astfel de sistem să funcționeze.2 Autoritatea publică astfel construită constituie un pachet relativ îngrijit. Cei care sunt legați de o astfel de imagine întâmpină cu groază orice abatere. Astfel, de exemplu, Lowi (1999) condamnă guvernanța cooperatistă de mediu aplaudată de Sabel et al. (1999) ca fiind o abdicare a autorității publice care permite părților interesate să genereze rezultate care le convin – dar în detrimentul unui interes public definit în mod corespunzător la cele mai înalte niveluri ale administrației publice.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.